O propunere greu de refuzat

Îl cunosc pe domnul profesor de mult, de peste 40 de ani. Îl cunosc de pe vremea când ne întâlneam pe holurile filologiei bucu­reştene sau la o masă re­zervată din timp la Capşa, unde Marin Preda râ­dea zgomotos şi povestea plin de haz cum Sadoveanu in­­vi­ta diferite persoane la ma­să, cum doamna Pro­fira aducea o tavă imensă cu plăcinte "poale-n brâu", abia scoase din cuptor, şi maestrul în­ce­pea să muşte ostentativ din fiecare plă­cintă, invitându-i apoi pe mesenii toropiţi de emoţie şi admiraţie să con­tinue toc­mai ceea ce el în­cepu­se, cu o sublimă şi sado­veniană impoliteţe: "Luaţi, bă, şi mâncaţi!".

Îl cunosc pe domnul Eugen Simion de o viaţă. Când l-am văzut prima oară, eu aveam 19 ani, iar el, 39. Nu ştiu când a împlinit 80 de ani. Nu ştiu când a trecut atâta amar de timp. Ştiu doar că tresar de câte ori mă uit în oglindă şi, văzându-mă cât am albit, parcă îmi vine să-i propun domnului profesor Simion un schimb - eu să-i dau vârsta mea, iar el să-mi ofere tinereţea şi energia lui intelectuală; se­ni­nătatea şi neastâmpărul grav al ideilor lui. Tare mă tem că-mi va declina oferta! Tare mă tem că mă va întrerupe cu un surâs concesiv ironic şi, grăbind uşor despărţirea, îmi va spune cu intonaţia lui ele­gant pariziană, inconfundabilă: "Monşer, apreciez oferta, dar la vârsta mea e prematur... Uite ce, mai discutăm peste 20 de ani". O propunere greu de refuzat

Îl cunosc pe domnul profesor de mult, de peste 40 de ani. Îl cunosc de pe vremea când ne întâlneam pe holurile filologiei bucu­reştene sau la o masă re­zervată din timp la Capşa, unde Marin Preda râ­dea zgomotos şi povestea plin de haz cum Sadoveanu in­­vi­ta diferite persoane la ma­să, cum doamna Pro­fira aducea o tavă imensă cu plăcinte "poale-n brâu", abia scoase din cuptor, şi maestrul în­ce­pea să muşte ostentativ din fiecare plă­cintă, invitâ