Prietenii despre care nu mai ştii nimic, antologie de Aleksandar Stoicovici,
prefaţă de Felix Nicolau, postfaţă de Eugen Bunaru,
Timişoara, Editura Brumar, 2012, 131 pag.
Despre realizatorul antologiei Prietenii despre care nu mai ştii nimic, Aleksandar Stoicovici, am mai scris în paginile României literare. Se întâmpla la începutul anului 2012 şi recenzam volumul lui de debut, Vineri, apărut în 2011 la Editura Herg Benett. De atunci, tânărul poet timişorean a mai publicat volumul bilingv aleksandar doarme/ aleksandar spava (Editura Uniunii Sârbilor din Romania, Timişoara, 2012) şi a coordonat antologiile Ziua cea mai lungă (poezie contemporană), Malul celălalt (antologie de poezie sârbă, sec. XX şi XXI), ambele la Herg Benett, şi Dunărea deportaţilor (poveşti de viaţă din Bărăgan, 1951-1956), Ed. Mirton, Timişoara, 2011.
Prietenii despre care nu mai ştii nimic adună texte ale autorilor Cenaclului „Pavel Dan” din Timişoara, condus de poetul Eugen Bunaru, cu sprijinul lui Aleksandar Stoicovici. Sunt şase poeţi şi patru prozatori variaţi ca expresie şi tematică, însă în ciuda acestui fapt, volumul este unul unitar, stând mărturie pentru un grup literar mai mult decât promiţător. Nu este loc, în această jumătate de pagină, de mai mult de câteva rânduri despre fiecare din cei zece autori, aşa că iată: poezia Ioanei Duţă este una accentuat feminină, narativ-confesivă. Lirismul irumpe din situaţii şi din câte-o figură de stil bine aleasă: „te simţeam ca pe-un sirop de tuse / (cu gust de căpşuni, puţin acrişor)/ mai ales că apăreai la momentul potrivit: când rupeam o creangă să mă prefac că sunt o gospodină frumoasă din suburbie/ când se ardea siguranţa în casă şi bâjbâiam ca o nevrotică după o lumânare”. Ana Puşcaşu este prezentă în antologie cu poeme apărute, între timp, la Editura Casa de Pariuri Literare, sub titlul Te aştept ca pe-un
