Săptămîna trecută am găsit un nou prilej de a fugi din redacție ca să mă plimb prin țară. De data aceasta s-a ivit ca scuză turneul de stand up comedy prin Ardeal pe care l-am făcut cu Teo. Am zis că o să fie o săptămînă de reîncărcare a bateriilor, de relaxare prin hoteluri, fără grija curățeniei de acasă, fără să fiu trezit de vecini care dau cu bormașina și de traficul de șapte dimineața. Iată cum m-am înșelat.
La plecare, trenul nostru n-a avut întîrziere în gară decît 100 de minute, dar, slavă Domnului, am ajuns la Cluj. Lent, tîrziu, dar sigur. Am luat un bilet la cușetă, în speranța că mă voi odihni. În realitate, să dormi la cușetă e mai tulburător decît să moțăi la compartiment. Sforăitul moșului din patul de dedesubt era atît de sincopat și neregulat încît, din cinci în cinci minute, aveam senzația că moare horcăind. Ajuns dimineața la Cluj, m-am dat jos din tren cu ochii roșii, numai buni să mă ascund în cireș, sperînd că mă voi duce la un hotel liniștit, unde să pot leșina și eu cîteva ore pînă îmi revin. Din păcate, am ajuns la Vila 69. Deși, cu un așa nume, te-ai aștepta ca în prețul camerei să fie inclusă și o prostituată, Vila 69 era mult mai decentă decît numele ei. După cum se pare, acel 69 reprezintă doar anul de fabricație a mobilei. La toaletă era și mai dubios. Ventilatorul mic și obosit de la aerisire nu făcea față mirosului de mucegai crescut la lumină de neon și umezeală. M-am bucurat să văd, totuși, că recepționera nu s-a zgîrcit deloc cu prosoapele și mi-a dat destule, chiar dacă eram singur în cameră. La duș însă s-au dovedit foarte utile, cînd a trebuit să fac din ele bureți ca să nu inund baia, fiindcă mai multă apă curgea prin găurile din duș decît prin scurgeri.
După o noapte grea la Vila 69 și o trezire de dimineață din partea recepționerei, am plecat cu mai mult optimism spre Satu Mare, știind că acolo voi fi cazat
