Ancheta DNA care a dus la arestarea judecătoarelor Dinu şi Costache, de la Tribunalul Bucureşti, demonstrează încă o dată amploarea corupţiei din justiţia română. Pe de altă parte, este şi o confirmare că transformările prin care au trecut în ultimii ani unele instituţii cu atribuţii în lupta anticorupţie dau rezultate.

În ultimii trei ani am avut mai mulţi judecători trimişi în judecată pentru luare de mită, trafic de influenţă şi favorizarea infractorilor decât am avut în ultimii 60. Mulţi dintre ei de la cea mai importantă instanţă din ţară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece ultimul bastion al dreptăţii se transformase până de curând într-o maşină de făcut bani murdari din sentinţe măsluite în favoarea marilor corupţi.

Loviturile repetate şi dure pe care anchetatorii le-au dat reţelelor mafiote din justiţie explică disperarea cu care anumiţi politicieni şi magistraţi caută să se alieze pentru a impune şefi obedienţi în fruntea parchetelor, în special a DNA, pentru a-şi subjuga din nou Consiliul Superior al Magistraturii, dar şi pentru a schimba legile siguranţei naţionale.

Explică, în final, şi ura pe care o poartă acelor ţări care îi ameninţă că ne vor tăia inclusiv sursele de finanţare externă dacă nu renunţă la planurile lor de a readuce justiţia în vremurile în care magistraţii erau deasupra legii.

Cu exact trei ani în urmă, în martie 2010, când a căzut filiera mafiotă Voicu-Costiniu, în editorialul pe care l-am scris despre prăbuşirea celei mai vaste şi distructive reţele de corupţie din justiţia română, descoperite până în acel moment, anticipam că evenimentul reprezintă un moment de cotitură, un ”sfârşit de epocă”.

Era şi este vorba de sfârşitul epocii de aur a corupţiei în justiţie. De încheierea, în sfârşit, a unei perioade care s-a întins pe câteva decenii, în care marea majoritate a magistraţilor au luat mită fă