Potrivit unei nefericite tradiţii, în România, dacă ceva merge bine, neapărat se va găsi cineva care va depune toate străduinţele să schimbe semnul "plus" cu "minus", să strice şi să sfarme.

Dacă ne uităm atenţi în societatea noastră, în ultimii 23 de ani, vom descoperi mii de exem­ple în acest sens. Am în faţă un caz de la Cluj-Napoca: Liceul Teoretic "Gheorghe Şincai", unul dintre cele mai bune licee din ţară. În urma unei evaluări recente, la 22 de indicatori de performanţă a obţinut califi­ca­tivul "Foarte Bine", iar la alţi 2 indicatori, calificativul "Ex­celent". Acesta din urmă se obţine foarte greu şi vi­zează "efica­ci­tatea educaţională". Pentru rezultatele re­mar­cabile de la bacalaureatul din vara trecută, liceul a fost propulsat pe pri­mul loc în ierarhia şcolilor clujene. Până aici, totul e bine, totul e admirabil. Dar, cum spuneam, nu putea rămâ­ne la nesfârşit un spaţiu al echilibrului, unde profesorii şi elevii, spre mulţumirea părinţilor, îşi găsiseră starea de nor­ma­litate. Pe baza noii legi a învăţământului, Inspec­to­ratul Şcolar Judeţean şi însuşi inspectorul general Valentin Cuibuş, cu binecuvântarea (sau la ordinul?) mi­nis­terului educaţiei, s-a gândit la un experiment. Ce-ar fi, şi-au spus domnii inspectori, să eliminăm clasele de real de la "Şincai" şi să-l transformăm în liceu umanist? Afară cu matematica şi informatica, trăiască "umanioarele"! Uşor de zis, mai ales când nu calculezi atent consecinţele. Pe de o parte, mulţi profesori rămân pe drumuri. Pe de al­ta, armonia şi complexitatea programei şcolare ar avea de suferit, iar părinţii, comunitatea în general, n-ar mai avea unde să-şi trimită copiii cu înclinaţii spre ştiinţele exacte. Tot ce s-a construit de-a lungul anilor, cu un şir îndelungat de eforturi, sudoare şi lacrimi, de către profesori, elevi şi părinţi, ar urma, potrivit înţelepciunii "inspectorale", să devină