La aproape 600 de kilometri de Capitală, o echipă sătească o copiază pe mult mai celebra surată din Ghencea
În satul Cosniciu, din comuna Ip - judeţul Sălaj, cunoscută mai degrabă de istorici decât de microbişti, activează o echipă care-şi trăieşte viaţa în oglindă cu cea mai galonată grupare din fotbalul românesc. Steaua Cosniciu s-a născut în 2007, la un an după ce sora mai mare câştiga ultimul titlu de campioană, din “nebunia” fostului primar al comunei şi a unor suporteri roş-albaştri. În primii ani, steliştii sălăjeni au fost codaşi şi la … sat, echipa lor fiind ciuca bătăilor în campionatul sătesc. Nu pentru multă vreme însă. În sezonul 2008-2009, echipa sătucului cu 1200 de suflete a izbutit minunea: a câştigat campionatul! Bucuria a ţinut doar cât să dai pe gât o pălincă de Zalău, fiindcă, în lipsa unui Gigi Becali autohton, cosnicenii s-au văzut nevoiţi să refuze promovarea şi să joace mai departe în ultimul eşalon. Evident, în aceleaşi condiţii vitrege, cu costuri minimale, toate suportate de Primăria Ip.
Fostul teren, “halit” de retrocedare
Marea problemă a Steluţei în scurta-i ei viaţă a fost însă terenul de joc. Cum cel din Cosniciu a fost retrocedat foştilor proprietari, iar aceştia şi-au construit pe el o casă, echipa s-a mutat pe terenul din centrul comunal, iar apoi la Zăuan. Totul până în vara anului trecut, când autorităţilor locale li s-a făcut “milă” şi au amenajat o arenă cochetă, cu vestiare şi o mică tribună cu 100 de locuri, undeva între Cosniciu de Sus şi Cosniciu de Jos. Acolo, pe arena împrejmuită cu gard de sârmă şi la marginea căreia flutură un steag al Uniunii Europene, steliştii din Cosniciu visează la aerul mai tare al Ligii a IV-a. Deocamdată, un ţel cam îndepărtat, dat fiind că la finalul turului Steaua ocupă doar locul 4, la 11 puncte distanţă de liderul Favorit Dobrin. Speranţa însă, nu-i aşa?, moare ultima
