Biografia poetului, prozatorului şi epistolografului George Topîrceanu (1886–1937) continuă să surprindă prin noi şi revelatoare aspecte. Unul dintre acestea este cel de mentor al tinerilor scriitori, cărora le citeşte manuscrisele cu maximă atenţie, le corijează, unde este nevoie, face observaţii pertinente, le dă sfaturi şi le scrie lungi şi edificatoare epistole.

George Topîrceanu mărturisea căcinci scriitori români îi datorează totul: descoperirea, debutul, în presă şi în volum, precum şi impunerea lor definitivă în literatura contemporană.

După o cercetare, riguroasă, a informaţiilor de istorie literară, printre aceştia sunt: Alice Călugăru, Olga Vrabie, Lucia Mantu, Otilia Cazimir şi, desigur, Sandra Cotovu.

Pe scriitoarea Sandra Cotovu (1898–1987), autoare1, în cele din urmă, a patru cărţi de proză, a cunoscut-o târziu, când aceasta i-a trimis câteva proze din Constanţa, sprijinind-o şi stimulând-o să-şi retuşeze unele erori inerente ale începutului, să facă lecturi din marile literaturi şi, mai ales, sfătuind-o să scrie firesc, concret şi să evite, întotdeauna, abstractizările.

Epistola ce se publică acum, întâia oară, se constituie într-o excelentă prelegere de teorie şi estetică literară, în care George Topîrceanu, profund cunoscător al limbii literare şi al psihologiei cititorului, îi comunică scriitoarei Sandra Cotovu unele norme, reguli, tehnici şi metode de elaborare a unei proze cât mai convingătoare şi, evident, citibile.

Remarcăm delicateţea, răbdarea şi generozitatea lui George Topîrceanu în a-i consilia pe debutanţi, a-i atenţiona şi a-i orienta spre subiectele cele mai însemnate ale momentului literar.

*

Iaşi, 2 april[ie] 1935

Mult stimată prietenă,

Trebuie să-ţi scriu la maşină această scrisoare, pentru că mi s-a stricat aseară stiloul!

Iată, îţi înapoiez cu