Preferată multă vreme de pensionarii englezi, Madeira intră cu aplomb pe lista de vacanţe a tinerilor… neliniştiţi. Pentru asta a investit în hoteluri eco-friendly, în cluburi de noapte deschise în Centrul Vechi din Funchal şi într-o imagine de paradis al florilor.
După o aterizare ca-n filme, pe o pistă la fel de tulburătoare precum relieful stâncos din jurul aeroportului, am făcut cunoştinţă cu Grădina plutitoare a Atlanticului. Un teritoriu portughez, parte a unui arhipelag compus din cinci insule, dintre care doar două sunt locuite: Madeira şi Porto Santo.
Cea mai mare şi mai cunoscută este însăşi insula de care vă povestesc eu acum: o întindere vulcanică de 50 de kilometri în lungime şi 20 în lăţime, cu stânci care efectiv se prăvălesc în mare, stropite din belşug de o vegetaţie subtropicală, sute de kilometri de levadas (canale de irigare pe lângă care se organizează zilnic drumeţii) şi munţi înzestraţi cu peisaje care te fac să te gândeşti cât de norocos eşti că ai ajuns în acele locuri.
De ce v-am spus că am avut o aterizare ca-n filme? Pentru că, întâmplător, m-am nimerit în Madeira odată cu nişte vânturi aducătoare de nori şi furtuni. Iar pista locală este suspendată pe nişte piloni, fix deasupra hăului care face legătura cu oceanul indigo şi coasta zimţată. Este un soi de viaduct de întâmpinare a turiştilor, impresionant din toate unghiurile şi din toate punctele de vedere.
Arta deschide uşi
În scurtul meu popas pe insula din Atlantic am vizitat câteva hoteluri locale (numite quinta), în care am observant deschiderea localnicilor către moda eco, ce tinde să absoarbă o categorie din ce în ce mai însemnată de cetăţeni din lumea largă.
Quinta este o fermă înconjurată de grădini luxuriante. O clădire care aparţine unei familii aristocratice (de cele mai multe ori venită din Anglia), înzestrată cu eleganţa unui palat şi confo
