„I-am luat rochie de tafta,

Papucei de catifea,

și-am dus-o prin mahala

ca să vază cine-o vrea

că e amureaza mea.”

Miron Radu Paraschivescu

(„Cântic de of și dor”*)

Puţintică istorie.

Pomeneam în articolul precedent de mahalaua (sau cartierul, mai bine zis) „Sfântul Gheorghe Vechi” din Ploieşti, în care mi-am petrecut copilăria. Cum lesne se poate constata, numele său este dat de cel al parohiei omonime, aşa cum, de altfel, s-a întâmplat şi în cazul celorlalte 20 de cartiere, care laolaltă alcătuiau târgul Ploieştilor şi ale căror urme se păstrează până în zilele noastre. Aşadar, dintr-un total de 23 de mahalale, 21 purtau numele sfinţilor de hram ai parohiilor respective sau alte denumiri de sorginte religioasă: Nicolae (nou şi vechi), Gheorghe (nou şi vechi), Împăraţi (Constantin şi Elena), Voievozi (Mihail şi Gavriil), Spiridon, Pantelimon, Ioan, Haralambie, Vasile, Ştefan, Ecaterina, Tănase, Sava, Dumitru, Petru şi Pavel (cunoscut îndeobşte sub numele Tabaci sau, mai de curând, Sf. Ilie, după ridicarea din temelii a noii biserici, începută în anii ‘90), Sf. Vineri, Maica Precista, Buna Vestire, Sf. Treime. Excepţie fac doar două: Bereasca şi Mimiu. Cum în partea sa de sud mahalaua mea se învecina cu aceasta din urmă – populată şi azi, în bună măsură, de ţigani – încă de timpuriu m-a preocupat aflarea originii toponimicului respectiv, care-mi suna extrem de exotic, neploieştean… De data asta, cel care mi-a furnizat informaţiile primare avea să fie bunicul patern (de profesie pantofar), fost patron de prăvălie cu încălţări „pe comandă” şi negustor de furnituri specifice, al cărui tată, negustor şi el (rachier), îl cunoscuse pe un oarecare Dumitrache (Dimitrios?) Mimis (grecotei, de felul lui), şeful unei zalhanale (abator de oi) din Bariera Bucov (la ieşirea spre Buzău) şi un rapace misit imobiliar („dezvoltator”