Fiecare traieste intens in felul lui. Pentru celalalt, asa cum cate o data hotaram noi sa vedem, dar chiar si pentru noi insine, o astfel de traire pate foarte bine sa insemne "doar" o alta nuanta de gri, din atatea care le imagineaza ca se arata zilnic, in fata ochilor.
Nuante de gri: asta poate fi clipa de clipa jurnalul,excursul unei vieti...
Desi scrise acum multa vreme, marile texte autobiografice, Sf. Augustin, Celine, Dostoievski, Pavese, Henry Miller, Kafka sau Hemingway. N au fost extrem de puternice, pentru multi, probabil, ca sa fie "albe" sau "negre". N am auzit sa se omoare lumea dupa ele, sa se discute in autobuz, asa cum se discuta cartile lui Cohello. Pentru multi, sunt doar o alta nuanta de gri. Ai impresia, uneori ca miza ta e cea a inteligentei sau a talentului. Pana cand vine o vreme cand vezi ca esti inteligent, dar nu destul de inteligent; ca esti talentat, dar nu suficent de talentat. Da, astea pot fi niste gri uri "reusite". Dar daca ramane si altceva in afara de testarea inteligentei si a talentului in viata ta, tot ce tine de sufletul tau, nu poate fi decat alb sau negru.
Daca e ceva cu adevarat important, acel ceva e insasi viata aceea, din launtrul tau. Ideile, asa zisele "realizari" ale unei vieti, pe care unii pun intreaga miza, de obicei nu spun ceva extraordinar despre ele in sine. E alb sa incerci sa intelegi ceva ul acela asupra caruia se exercita insasi viata ta launtrica, laboratoarele in care se (poate) naste sentimentul tau. Sa transformi in concret acel sentiment, (daca exista), sa l faci posibil si sa l colorezi. Sa pui culoarea strat peste strat, pana obtii acea stralucire. Si stim ca numai albul straluceste perfect...
E negru sa ratezi. Dar devine alb, totul, daca ai decenta si seninatatea sa recunosti ca ai ratat, desi, daca nu ai si taria de a te intoarce si a incerca sa refaci ceea ce mai e de ref
