*Sorin Cârţu a dezvăluit pentru ProSport modul în care s-a format Craiova Maxima
*Golul marcat de Negrilă în meciul cu Kaiserslautern are o poveste specială
14 martie 2013. În centrul Craiovei bate un vânt rece care împinge trecătorii spre casele lor. Vine ploaia. În faţa sediului Universităţii este parcată o maşină a ziarului "Ediţie Specială". Lângă autoturism se află magazinul oficial al echipei care nu joacă nicăieri de doi ani de zile. Albastrul de pe siglă s-a şters, de parcă nu s-a găsit nimeni să învie culorile uneia dintre cele mai iubite echipe din România. Unii trec şi înjură, alţii nu mai văd leul ridicat în două picioare de pe stema echipei, semn că se aşterne indiferenţa faţă de gruparea care în urmă cu trei decenii reprezenta inima Olteniei.
14 martie 1983. Mai erau două zile până la returul sferturilor Cupei UEFA, cu Kaiserslautern. Nemţii câştigaseră în tur cu 3-2, dar entuziasmul era în vestiarul condus de Constantin Oţet. "Era febră pe străzi. Nu doar în Craiova, în toată ţară. Studenţii plecau de la cursuri, oamenii se grăbeau de la muncă. Se respira fotbalul, era ceva cu totul special. Ne opreau pe stradă ca să ne felicite, să ne dea un sfat. Toţi oamenii erau conectaţi la ce însemna Universitatea Craiova, era o modă această echipă, o stare de spirit", îşi aminteşte Sorin Cârţu, unul dintre protagoniştii meciului. Acum, stă la masă în propria cofetărie din centrul oraşului, priveşte în gol şi zâmbeşte nostalgic.
Secretul: "Eram loiali, nu voiam să ajungem la Steaua sau Dinamo"
"Noi aveam deja un schelet cu performanţe. Echipa lui Oblemenco avusese performanţe, fani existau. Toată zona asta era concentrată pe această echipă, devenise un fenomen social", mai spune Cârţu care dezvăluie planul concret prin care s-a format lotul din '83: "Echipa s-a construit în timp. Prin '76 a început, odat
