În anul 1981, Mircea Lucescu locuia în Hunedoara şi antrena echipa Corvinul din localitate, prima din viaţa sa, club cu care a reuşit nu doar promovarea în prima ligă de fotbal, dar şi cele mai mari performanţe care au rămas în istoria clubului.
De numele lui Mircea Lucescu, pe atunci debutant în meseria antrenoratului, se leagă anii cei mai frumoşi ani ai fotbalului hunedorean. Interviul pe care Lucescu l-a acordat unui reporter al televiziunii naţionale, arată ce mentalitate avea la acea vreme tânărul antrenor al FC Corvinul Hunedoara şi cum principiile despre care el vobea la acea vreme l-au ajutat să devină, până în prezent, unul dintre cei mai importanţi antrenori de fotbal din istorie.
Lucescu şi-a educat jucătorii
În 1981, la vremea interviului, FC Corvinul reuşise promovarea în prima divizie de fotbal, stadionul era arhiplin la fiecare meci, iar echipa hunedoreană făcea istorie pe teren propriu în faţa unor cluburi importante din Capitală. Lucescu avea la dispoziţie o echipă talentată, tânără, însă fără vedete şi lipsită de fotbalişti achiziţionaţi de la cluburi mari.
Antrenorul Lucescu le impunea jucătorilor săi un joc frumos, ofensiv şi nu unul la rezultat. „Am mers pe un joc spectaculos. Jucând bine, poţi să pierzi o dată sau de două ori, dar cu timpul vei câştiga. Jucând prost, câştigi o dată sau de două ori, dar cu timpul pierzi”, spunea Mircea Lucescu.
Principiul pe care se baza la acea vreme proaspătul antrenor al FC Corvinul era educaţia fotbaliştilor.Mulţi dintre tinerii care jucau pentru FC Corvinul Hunedoara erau studenţi, iar Lucescu era preocupat de activitatea lor şcolară. Michael Klien, fotbalistul pe care l-a remarcat Mircea Lucescu, ca fiind singurul care ar fi un câştig pentru Naţionala României, a confirmat pe deplin flerul antrenorului. După perioada petrecută la FC Corvinul Hunedoara