Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (148)

Miercuri 10 iunie.

Comunicatul german de ieri şi telegramele de la Berlin vorbesc pe larg despre asaltul Sevastopolului. Cum atacul a început de câteva zile şi nemţii au tăcut până acum — dacă vorbesc astăzi, e că faza finală se apropie. Bătut zi şi noapte cu artilerie grea şi supra grea lovit cu bombe în continuu de avioane, ultimul colţ întărit al sovieticilor pe Marea Neagră e un morman de ruine în care ruşii, cu toată rezistenţa lor încăpăţânată nu se vor ma putea meţine... Ziarele germane socotesc luarea Sevestopolului ca ultima etapă preparatorie pentru marea ofensivă care nu mai poate întârzia...

Asupra ofensivei, secretul cel mai desăvârşit continuă să fie păstrat. Nu se ştie nici ceasul când va porni, nici unde. Ieri, se vorbea în cercurile militare din Bucureşti despre o posibilă debarcare în Siria !!! Luptele din Libia n-ar avea alt scop decât să fixeze forţele britanice şi să le împiedice de a fi masate în regiunea Beyruth-ului! Nemţii ar dispune de vase italiene suficiente pentru transportarea trupelor din insulele greceşti pe coasta Siriei şi de submarinele necesare pentru a apăra această transportare, de vase de război engleze din Mediterana Orientală. O asemenea expediţie pare de domeniul fanteziei, dar războiul actual ne-a obişnuit cu soluţiile şi cu încercările cele mai inverosimile... Să aşteptăm deci evenimentele, şi să sperăm că oricare ar fi planul Comandamentului German — va reuşi.

Pe frontul rusesc, lupte fără mare importanţă. Nemţii îşi ameliorează poziţiile, în vederea ofensivei. Un locotenent sovietic, Novicov, căzut prizonier în sectorul Leningradului, povesteşte că în mândra cetate a lui Petru cel Mare domneşte foametea, boala şi deznădejdea. Oamenii mor zilnic cu miile blestemând pe cei care-i osândesc la moarte fără milă. Tot ce mai e de mâncat este re