Cazul judecătoarelor Viorica Dinu și Antonela Costache și stenogramele mitei s-au bucurat de spații largi în mass-media în ultimele zile. Pe bună dreptate. Cu atât mai mult cu cât din înregistrările făcute publice reiese că nu e vorba doar de o situație simptomatică, ci de o rețea (care i-ar mai cuprinde și pe alți judecători, procurori, avocați, grefieri, intermediari și, se înțelege, beneficiarii deciziilor favorabile – infractorii scăpați de pedeapsă sau cu condamnări mult prea blânde în raport cu faptele comise). În mod justificat, oricine poate avea îndoieli serioase legate de statul de drept românesc. Pe de ată parte însă, chiar faptul că cele două judecătoare vor ajunge să fie judecate pentru mita pe care ar fi primit-o reprezintă un argument că ne-am afla într-un stat de drept. Că, deși corupția din sistem e mare, nu e, în același timp, intangibilă.

Dar statul de drept nu se rezumă la justiție. Încălcarea, cu bună știință, de către reprezentanți ai autorităților publice a drepturilor cetățenilor reprezintă o lovitură și mai gravă dată statului de drept. Cu atât mai mult cu cât e vorba de încălcări repetate, sesizate peste tot în România. De câteva zile, în rețelele sociale circulă o înregistrare video din comuna Sânmihaiu Român din județul Timiș, în care angajați ai firmei Prospecțiuni, deținută de Ovidiu Tender, plantează explozibili pe terenuri agricole fără acordul proprietarilor. Cu complicitatea vinovată însă a autorităților locale. E un subiect aproape inexistent în mass-media mainstream. În condițiile în care asemenea fapte generează un pericol social mult mai mare decât cazul celor două judecătoare. Mi-e greu să cred că mass-media, jurnaliștii cu o oarecare experiență și care coordonează și administrează conținutul editorial, nu realizează că abuzul autorităților împotriva cetățenilor de rând în interesul unor puternice (și influente) firme