De la o vreme, Europei Occidentale nu-i mai priește carnea importată din România – vita se dovedește cal, curcanul – un pumn de pesticide fără pene. De porc, ce să mai zic? Porcu-i porc. Ba, deseori, prea porc!
Britanicii așteaptă de la noi hălci de Berkshire (Marele Negru) și York (Marele Alb), dar primesc numai calupuri de Mangaliță cu părul creț. Când trecem pe la ei, ne contrează violent: “Steaua=Ceaușescu!”
Singura șansă ca imaginea României să se îmbunătățească radical este să exportăm doar carne de om. Oasele le păstrăm numai pentru ospățurile indigene de la Golden Blitz și Silver Șpriț, prânzurile la iarbă verde între staff-urile Palatelor Cotroceni și Victoria sau pentru a mai da ceva vlagă pizdulicilor de Kobe la grătar servite la dineurile sofisticate de la SIE și Ministerul Cărnurilor Externe.
Occidentul european ne poate da câte lecții vrea mușchii lui abductori, dar la canibalism nu lăum lecții de la nimeni. Dimpotrivă, le dăm muie.
Dovezi?
Să se uite cum se mănâncă între ei europarlamentarii noștri la Bruxelles. Să se uite atenți la cum se mănâncă între ei membrii lumpen-elitei noastre, când bântuie recepțiile oferite de ambasadele din București în cinstea unor vizitatori cu mare influență. Să-i privească pe inculpații noștri cum arestează — ziua în amiaza mare sau chiar în toiul nopții – judecători și procurori. Dacă vor să savureze la crème de la crème, să citească presa românească (cea independentă rău de tot) în care lui Nicolae Manolescu i se numără nevestele, iubitele, amantele, copiii, salariile, șireturile de la pantofi, demnitățile, funcțiile, pisicile, biciletele, pensiile alimentare, presă care îi reamintește că, atunci când a devenit președintele ei, Uniunea Scriitorilor avea o avere egală celei a lui Carlos Slim și acum, datorită celor menționate anterior, instituția se află în faliment, după care, finis coro
