Limba română, în toate variaţiile ei, este studiată atent în ultimii mai bine de 100 de ani de lingvişti şi, mai recent, în cadrul unor ramuri de cercetare precum sociolingvistica, psiholingvistica sau geografia lingvistică.

Investigaţiile au dus la delimitarea a cinci unităţi dialectale sau subdialecte dacoromânei: subdialectul muntean: în Muntenia, în Dobrogea, în Oltenia (cu excepţia nord-vestului), în părţile de sud şi de sud-est ale Transilvaniei; subdialectul moldovean: în Moldova, în Basarabia până dincolo de Nistru, în Bucovina şi în partea de nord-est a Transilvaniei; subdialectul bănăţean: în Banat, în nord-vestul Olteniei şi în sud-vestul Transilvaniei; subdialectul crişean: în Crişana şi în partea de vest a Transilvaniei; subdialectul maramureşean: în nordul ţării.

Limba lată a moldovenilor

Dezvoltarea limbii în diverse comunităţi închise a dus la apariţia regionalismelor, unităţi lexicale uneori de neînţeles de către vorbitorii din celelalte regiuni istorice ale României. Iată o listă cu cele mai cunoscute regionalisme folosite în zona Moldovei. Multe dintre ele au fost făcute celebre de Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”.

Regionalisme din Moldova Buruiană - plantă nefolositoare, de cele mai multe ori urâtă şi plină de ţepi; Coceni - tulpini de porumb; Păpuşoi - porumb; Coşer - loc de stocare a grânelor amenajat din scânduri şi plasă de sârmă; Gânsac - gâscan; Mâţă - pisică; Odaie - cameră, încăpere; Ogradă - curte; Poloboc - butoi din lemn; Prispă - terasa îngustă încorporată în partea frontală a caselor de la ţară; Urdiniş - deschizătură a stupului pe unde intră şi ies albinele; Zămnic - beci; Gorgoaze - corcoduşe verzi; Chietroi - piatră, bolovan; Huşte - tărâţe fermentată din care se face borş; Colţuni - ciorapi împletiţi din lână; Dugheană - magazin; Crâşmă - bar; Ogradă - curte; Chişleag - lapte acru