Opoziţia egipteană pare a nu agrea politica Statelor Unite faţă de Israel, acuzandu-i voalat pe americani că preferă mai degrabă asigurarea securităţii şi stabilităţii în Egipt decât încercarea de a implementa democraţia.

Opoziţia egipteană pare a nu agrea politica Statelor Unite faţă de Israel, acuzandu-i voalat pe americani că preferă mai degrabă asigurarea securităţii şi stabilităţii în Egipt decât încercarea de a implementa democraţia. Cea mai bună dovadă în acest sens, este declaraţia liderului Frontului Salvării Naţionale, Mohamed ElBaradei, care răspundea apelului făcut de către secretarul american John Kerry privind participarea la viitoarele alegeri parlamentare, afirmând: „ Egiptenii nu vor putea fi păcăliţi să participe într-o democraţie falsă, indiferent de presiunile interne sau externe”.

În condiţiile date, în Egipt, relaţia putere-Washington-opoziţie pare a nu se fi schimbat. Astfel dacă Mubarak era cel care stătea la masa negocierilor cu SUA, pe care o cataloga ca fiind cel mai important aliat internaţional, în timp ce Frăţia Musulmană organiza mittinguri de protest, acum opoziţia rămâne critică, iar Frăţia pare a fi deschisă Americii. Refuzul unei întâlniri directe cu John Kerry, acuzele la adresa acestuia de către unii opozanţi, care l-au numit „omul Frăţiei în Statele Unite”, sau mittingurile organizate cu ocazia vizitei sale la Cairo sunt cea mai bună dovadă.

În acest sens, Egiptul este o bombă cu ceas, al cărui proces de dezarmare trebuie bine gândit.

Ţara se confruntă cu o puternică criză socio-economică, protestele oamenilor ieşiţi în stradă continuă din momentul în care preşedintele Morsi şi-a mărit prerogativele, până în prezent. Declinul economic, inflaţia mărită, rata crescută a şomajului şi nivelul scăzut de trai, elemente ce au stat la baza schimbării regimului dicatorial, au rămas probleme departe de a fi s