Am simţit io de copil că’s un tip reactiv, dar nu m-am putut „esprima” până acum: sunt călcat pe coadă, reacţionez, nu sunt călcat, stau (tot pe coadă, dar ca bou’). Şi, gândindu-mă ce sofisme să mai generez, am rememorat lista-mi de la sfârşitul pastilei trecute şi am reacţionat: adică n-o să vorbesc io şi de Santana? Sau de The Byrds, Creedence Clearwater Revival şi Canned Heat? Ce mă fac cu o droaie de muzicieni americani, pe care-i stimez, cum ar fi Paul Butterfield, Mike Bloomfield, Al Kooper, Eagles, Ted Nugent, Rare Earth sau, de ce nu, Simon & Garfunkel? Lynard Skynard n-ar merita atenţie şi nu numai, ci şi stimă? Dar Grateful Dead, pe care-i îndrăgesc mai ales acum, pentru că zeci de ani în urmă mi-a părut o trupa prea subtilă, prea „moale” pentru ceea ce credeam că-i de bon ton, rockul agresiv, de cea mai mare încărcătură sonoră. Sau Spirit? Vanilla Fudge? Cactus? ZZ Top? Păi, Spirit chiar a avut spirit, mulţi spun că de acolo şi-au tras seva trupe în faţa cărora numai că nu făceam mătănii, altfel eram music captivus rău de tot.
Şi, despre americanii din muzica „mea”, voi stima mai mult orăşenii sau sătenii (să fiu salon cu peiorativ-americănescul redneck, apropiat de ceea ce se spune la noi, tot peiorativ, ţărănoi)? Cum ar fi să mă ducă gândul că cea mai tare trupă din România a apărut, fără a jigni, în Cuca Măcăii sau în Dropia (cred că există şi localitatea, nu doar popasul de lângă Slobozia), echivalent la americani a cine ştie ce ungher uitat de lume, ceea ce s-a mai şi întâmplat la ei. Ascult trupe, pe net, de Southern Rock, de nu-mi vine să cred că e posibil să fie atât de virtuozi (multe, dar îmi plac în mod special numiţii The Clutch, care ar fi putut să se impună ca nume dacă volumul de informaţie nu ar fi imens şi nu ar glodui diamantele).
Pe de altă parte, care-i trupă mai americană: Doors sau Santana? Santana vine din latin rock
