Noul Cod penal nu conţine o reglementare expresă a mobbingului (hărţuirea morală), iar lipsa ei afectează în mod flagrant eficienţa raporturilor juridice de muncă. Hărţuirea morală (sau mobbingul) este una dintre cele mai frecvente tensiuni ce afectează raporturile juridice de muncă, peste 12 milioane de lucrători comunitari suferind anual din cauza actelor de mobbing. Noţiunea juridică de hărţuire morală a fost preluată din literatură de specialitate franceză: „harcelement morale“ şi a fost cunoscută iniţial sub denumirea de „mobbing“ (în special în Germania, Italia), „victimization“ (în Suedia), „workplace bullying“ (în Statele Unite ale Amercii şi în Marea Britanie), cât şi drept „teroare psihologică“ sau „harassment“ (în Uniunea Europeană). Comisia Europeană a introdus măsuri care să asigure securitatea şi sănătatea angajaţilor la locurile de muncă, din 1998, prin directiva-cadru (89/391/CEE) care prevede reglementări fundamentale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi responsabilitatea angajatorilor de a preveni vătămările, inclusiv cele rezultate din hărţuirea morală. În prezent însă, dintre statele comunitare, doar Franţa, Belgia, Danemarca, Finlanda, Suedia şi Olanda au adoptat o legislaţie specifică în ceea ce priveşte hărţuirea morală la locul de muncă. Alte state membre, precum Irlanda, Marea Britanie, Germania, Italia şi Spania au decis că nu este necesară reglementarea unor dispoziţii specifice pentru prevenirea mobbingului, legislaţia actuală dispunând de dispoziţii pentru prevenirea şi sancţionarea faptelor de mobbing.
Gol legislativ
În România, nu există o reglementare expresă pentru fapta de mobbing. Cu toate acestea, din punct de vedere doctrinar, situaţiile de hărţuire morală la locul de muncă pot fi încadrate pe dispoziţiile legilor speciale (O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
