0 C in Baia Mare duminica, 3 martie 2013, dimineata la ora 8. Cer partial acoperit, soare cu dinti. Plecam spre cartierul Valea Borcutului cu mijloace propri ( pana la Castelul Pocol, circa 6 km-asfalt, se poate merge cu autobuzul urban nr. 5). Asfaltul ingust, dar bun, mai continua pana la fosta statie de compresoare de la confluenta v.Berariei (conf. hartilor topo 1 : 25.000) cu v.Neamtului. Mai nimic n-a mai ramas din constructiile administrative si de locuit ale fostelor colonii miniere si a stravechilor steampuri in care fusese prelucrat primar minereul nefieros ( aurifer, argintifer, cuprifer etc..) extras in minele Vaii Borcutului (Valea Vaduvelor, Valea Plangerii). Pentru nestiutorii locurilor e greu sa mai descoperi vestitele mine Antonca, Sofia, Elena...
O fosta,scurta galerie, manual realizata cu tancusul si ciocanul in andezite alterate si ani la rand folosita ca pivnita, se naruie la stanga drumului. Putine case traditionale, de pe la 1900 , lungi, cu tarnaturi sustinute pe stalpi de stejar si cu fatadele spoite-n albastru ultramarin catifelat, au mai ramas in picioare pana in zilele noastre. Semeata, priramida conica stancoasa si impadurita, cu gorunet si faget a Dl.Lisabona, ascunzand in stravechile-i abataje de suprafata miniera istorie medievala a locurilor, iar pe crestet, vestigiile ruiniforme ale fundatiei si zidurilor de piatra ale cetatii lui Liszibona Gelert (cca sec. XIII-XIV).
Imediat la stanga podului, din dreptul Dl.Lisabona si in dreptul desfiintatei statii de compresoare care pompa aer tehnologic sub presiune in sistemul de galerii Aurum (E.M. Sasar mai apoi) se mai poate vedea vechiul adapost antiaerian amenajat in primul razboi mondial, neutilizat, din fericire, vreodata.
Saracie lucie, precara, umilitoare existenta-n promiscuitate si jeg , cam asta se mai poate vedea in portiunea finala a cartierului
