Într-o ţară în care majoritatea covârşitoare se declară creştin-ortodoxă, iar persoanele fără religie, atee sau care nu au vrut să-şi declare religia reprezintă sub 1% din totalul populaţiei, discuţia ar trebui să fie simplă. Noi, cei peste 99% din locuitorii acestei ţări credem că există Dumnezeu şi ne asumăm această credinţă. Ei, cei sub 1% dintre concetăţenii noştri, au dreptul să nu creadă în Divinitate şi să-şi trăiască viaţa aşa cum cred de cuviinţă. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe, cea la care se raportează 85,9% din locuitorii României, au făcut o cerere simplă. Dumnezeu să fie menţionat în constituţia României, legea fundamentală a ţării, cea care defineşte structura şi realităţile unei naţiuni. Să se statueze în mod clar şi fără echivoc că Dumnezeu există, în diversele sale accepţiuni, în cazul nostru, al românilor, cea creştină. Dacă ne raportăm la istorie, toate marile personalităţi ale neamului românesc au purtat credinţa ca o emblemă a sufletului şi au declarat fără echivoc că românii sunt strâns legaţi de Dumnezeu şi Dumnezeire. Dacă ne raportăm la prezent, în zilele de sărbătoare toţi politicienii se înghesuie pe la biserici, mânăstiri sau diverse adunări religioase pentru a-şi manifesta public credinţa în Creator. Crucile largi, feţele spăşite, umerii un pic aduşi în jos a oboseală trupească....toate aceste gesturi sunt elemente ale evoluţiei publice a celor aleşi să reprezinte poporul român. Care popor crede în Dumnezeu în proporţie de peste 99%. Şi din aceşti 99% aproape 98% sunt creştini. Dintre care 85.9% suntem creştini-ortodocşi. Am văzut nişte declaraţii aproape comice ale unor politicieni care nu ştiau cum să o dea să fie bine. Mai c-ar vrea, mai că nu se poate, vorba lui Caragiale. E simplu domnilor, sunteţi reprezentanţii unui popor care crede în Dumnezeu. Dacă din greşeală, sau sub presiunea celor sub 1% atei, fără religie, sau a celor c