Reforma monetară din 15 august 1947 a fost, în realitate, o confiscare de proporţii a sumelor strânse de cetăţeni în ultimii ani. Desigur, unii le strânseseră prin speculă. Alţii însă, numeroşi, le strânseseră prin economisire şi hărnicire. Pe acest fond, în Capitală şi în ţară se declanşează isteria populară numită demascarea şi pedepsirea speculanţilor.
Reportajele din „Scânteia“ ne dezvăluie însă o implicare ilegală a maselor muncitoare, sub forma unor acţiuni huliganice, transcrise de ziar cu entuziasm, nu doar cu bunăvoinţă.
Raidul anchetă „Cu leii noi, prin pieţele Bucureştiului“, realizat sâmbătă, 16 august 1947 în Capitală, şi publicat în „Scânteia“ de luni, 18 august 1947, surprinde şi astfel de secvenţe:
„Lângă Piaţa Regina Maria, un lăptar se tocmeşte cu o gospodină.
— 9 lei chilu!
— Ce faceeee! 8 lei. Atâta a fixat, atâta dau!
Intervin pe loc încă 5-6 gospodine.
— Nu ţi-e ruşine, nemernicule!
— Dacă vrei…
Furia femeilor ajunge la culme. Garniţa este trasă din faeton şi dusă la rigola trotoarului.
— Staţi nu-l vărsaţi. Ăl dau cu 8… Îl dau cu şapte.
Degeaba. Garniţa este deja golită iar laptele se duce agale spre gura de canal.
— Acum banditule, să te înveţi minte! O să vă sfâşie lumea ticăloşilor. Vă piere vouă pofta! Sunt sigură c-a doua oară n-o să mai îndrăzneşti…“
Aici, masele muncitoare, reprezentate de către femei, răstoarnă la canal laptele speculat. Într-un alt loc, tot femeile, de data asta acţionând sub sigla UFAR, încalcă şi mai grav ordinea de drept:
„În comuna Militari se găseau în piaţă de toate: zarzavat şi legume la toate gheretele, pînă şi carne la fiecare măcelărie. Dar n-au lipsit nici speculanţii, şi femeile din U.F.A.R. i-au dibuit repede. Împreună cu primarul, pe care l-au chemat în ajutor, le-au atârnat cântarul şi placarda de gât şi i-au plimb
