de Laura BUCIU
17 martie 2013 22:50
2 vizualizari
A-A+
„Viaţa este o luptă, în care trebuie să îţi asumi fiecare eşec, fiecare victorie. Pentru un trai liniştit sau pentru a fi tot timpul dispus să o iei de la capăt pe acelaşi drum, totul trebuie asumat” – cam aşa ar putea suna teoria de viaţă a unui medic, care de 15 ani priveşte moartea în ochi fără teamă, la Ambulanţă. Uneori câştigă, alteori pierde. De fiecare dată se întreabă, însă, dacă o secundă ar fi schimbat viaţa unui pacient.
Deşi poate părea o femeie dură, fiecare caz îşi pune amprenta pe viaţa doctorului. Şi, spune ea, aşa se întâmplă cu fiecare dintre colegii săi, de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă, care îşi fac meseria cu drag. „Poate mulţi ne cataloghează ca pe nişte oameni cu sânge rece şi care nu au sentimente, nu au emoţii. Mai ales femeile. Femeile să lucreze aici? Sunt considerate un fel de Cruella. Dar nu e aşa! Să ştiţi că pe noi, cei care ne implicăm în mod real în meseria asta, ne bântuie foarte mult şi morţii şi secundele acelea în care puteai, eventual, să mai faci ceva şi poate nu ai făcut. Se pune tot timpul problema
Medic la Ambulanţă, din întâmplare
Alina Tărnăuceanu nu şi-a propus să fie medic de urgenţă. A ajuns în această postură „din întâmplare” - după cum îi place să spună. Terminase Facultatea de Medicină în Craiova şi a venit în Sibiu pentru rezidenţiat. I-a plăcut Sibiul şi nu l-ar mai lăsa nici acum, dar spune că nu se consideră nici acum, după aproape două decenii, ca fiind sibiancă. „Lucrez la Ambulanţă de 15 ani. Nu am ales să fiu medic la Ambulanţă. Am făcut rezidenţiat în medicină de familie şi la Ambulanţă am ajuns din două motive: dintr-o întâmplare şi dintr-o necesitate, pentru că în momentul resp
