Într-o carte despre care (lucru rar) atât criticii cât şi cititorii au avut cuvinte de apreciere („Meserie”, David Lodge, Ed.Polirom 2012), se întâlneşte un emoţionant şi tranşant „schimb de locuri”. Pe scurt, o asistentă universitară de filologie dintr-o facultate publică (plină de vederi de stânga şi de gusturi pretenţios afirmate) şi un mic patron al unei firme de maşini-unelte din periferia Londrei (având ca unic interes profitul) sunt nevoiţi să facă, în cadrul unui program guvernamental britanic, un schimb de experienţă de câte trei luni, unul în branşa celuilalt.
Practic, filoloaga critică, ticsită cu citate din clasicii englezi şi scrupuloasă în teoria drepturilor omului, face cunoştinţă cu realitatea deseori brutală dar, în acelaşi timp, plină de viaţă a „muncii în fabrică”, în timp ce conştiinţa capitalistului îndreptat numai asupra lucrurilor palpabile este supusă la mici şocuri generatoare de frumuseţe de către lumea ideilor. Aparent exclusă la început, înţelegerea reciprocă se insinuează pe parcursul schimbului, pe măsură ce fiecare vede prin ochii celuilalt lumea pe care până atunci o excludea. Câştigul (profitul?) final este evident, pentru amândoi. Îşi îmbogăţesc viaţa, îşi limitează pretenţiile de atotcunoaştere, dar îşi deschid ochii şi spre zone pe care le autodeclaraseră interzise.
De ce am simţit nevoia recursului la această carte? Pentru că poate sugera una din cheile relaţiei medic–pacient. Sigur că, în privinţa impactului media, ar fi fost de dorit o ştire TV breaking news, un reportaj şocant sau , nu fiţi surprinşi!, un show tatoizant (prietenii ştiu de ce!) cu medici preocupaţi, asistente fâşneţe şi pacienţi în pijamale pe platoul înţesat de autografe, tomografe şi (pe când?), mese de operaţie. Dar în această zonă predomină (nu spun că sunt exclusive!) titlurile de genul celui care se eternizase zilele trecute pe un ecr
