„Adevărata artă a memoriei este arta atenţiei”, spunea scriitorul de origine engleză Samuel Johnson. Într-adevăr, acestea sunt cuvinte înţelepte, dar în ce constă mai exact această artă? Ştim cu adevărat ce înseamnă atenţia, se întreaba BBC.
Un posibil răspuns vine din altă sursă literară care, chiar dacă este ficţională, oferă o perspectivă între a privi cu sau fără atenţie. Este vorba de Sherlock Holmes, personajul cunoscut şi pentru replica sa celebră „It's elementary, my dear Watson (Este elementar, dragul meu Watson)”.
În prima dintre cele 56 de povestiri scurte cu Sherlock Homes, „Scandalul din Boemia”, acesta îl întreabă pe doctorul Watson câte scări sunt până la reşedinţa lor din strada Baker, numărul 221B. „Şi totuşi, cred că ochii mei sunt la fel de buni ca ai tăi”, remarca doctorul în încercarea de a-şi aduce aminte. Însă nu acuitate viziunii lui Watson este problema. „Vezi, dar nu poţi observa. Distincţia este clară”, continuă acesta. În această distincţie se află adevăratul înţeles al atenţiei. Nu este o chestiune de ordin fizic, ci mai mult una de a vedea şi a observa.
Viziunea noastră este foarte selectivă. În mod normal, retina captează zece miliarde de biţi de informaţii vizuale pe secundă, dar numai zece mii de biţi ajung la primul strat al cortexului vizual. Pentru a fi şi mai clar, numai 10% din sinapsele cortexului cerebral sunt dedicate informaţiei vizuale. Altfel spus, creierul nostru este bombardat cu milioane de informaţii în orice moment, dar este capabil să proceseze numai o parte.
Efectul de cocktail
În esenţă, acest lucru înseamnă că noi vedem doar o mică mostră din ceeea ce este în jurul nostru. În schimb, vederea noastră filtrează selectiv bazându-se pe un număr de factori cum ar fi: starea de spirit, gândurile, motivaţiile şi scopurile noastre. Astfel că putem crede că suntem atenţi, dar mai exact la ce ne
