Premierul Victor Ponta nu e deloc scump la vorbă. Ţine conferinţă de presă după conferinţă de presă şi e generos în explicaţii, justificări, informări, ba câteodată chiar şi în dezinformări. Asemenea lui Emil Boc, e un speaker conştiincios, citeşte el însuşi comunicatele, aşa încât sărmanul Andrei Zaharescu, purtătorul de cuvânt al Guvernului, e la fel de invizibil şi la fel de inutil precum predecesoarea lui, Ioana Muntean.

Nici Cătălin Ivan, purtătorul de cuvânt al PSD, altminteri europarlamentar şi, deci, multe zile pe săptămână, departe de ţară, nu are prea mult de lucru. Şi el e suplinit cu succes şi asupra de măsură de locvacele Victor Ponta.

Preşedintele Senatului şi lider al PNL, Crin Antonescu, nu se lasa nici el mai prejos şi vorbeşte chiar şi atunci când nu are nimic de spus. Edificator în acest sens discursul, “de inestimabilă valoarea teoretică şi practică”, cum se spunea pe vremuri, ţinut la Academie, pe tema modificării Constituţiei. Acum, când scriu, fără să fac apel la bunăvoinţa domnului Google, chiar nu îmi amintesc cine e purtătorul de cuvânt al PNL. Nici măcar nu ştiu dacă are unul. Domnul Antonescu îşi ajunge sieşi şi ajunge, din câte se pare, şi partidului.

Administraţia Prezidenţială are, cu siguranţă, un purtător de cuvânt. E acel domn cu barbă, se cheamă Oprea, dacă nu mă înşel, mai vizibil pe vremea suspendării din vară a lui Traian Băsescu, când imaginarul colectiv îl credea un alt Aliodor Manolea. Un domn condamnat şi el la tăcere de apetitul pentru vorbit, un apetit mai cu seamă duminical, al Preşedintelui. În duminicile când nu merge la Carrefour să cumpere apă minerală şi legume româneşti, făcând demonstraţii de patriotism, domnul Băsescu ţine conferinţe de presă.

Toţi trei, şi domnnul Băsescu, şi domnul Antonescu, şi domnul Ponta frecventează televiziunile. Cu precădere televiziunile prietene. Preşedintele merge