Este sărbătorit pe 17 martie, şi se spune că, începând din această zi se deschide pământul şi încep să iasă gângăniile.

Este vorba despre Sfântul cuvios Alexie – Omul lui Dumnezeu. De Alexii, cum se spune în tradiţia populară, oamenii curăţă toţi pomii din livadă, iar pescarii mănâncă de dimineaţă, pe inima goală, un peşte viu ca să aibă peste an fir întins atunci când ies cu undiţele sau năvodul pe apă.

Nu a rezistat curiozităţii

În tradiţia populară, povestea lui Alexie istoriseşte despre Dumnezeu, care tocmai curăţase pământul de gângănii şi lighioane şi le pusese într-un cufăr.

Alexie a trecut prin locul respectiv, iar Dumnezeu îl întreabă unde se duce, iar el răspunde că spre mare. "Atunci, foarte bine, zice Dumnezeu, ia şi cufărul acesta şi aruncă-l în mare". Cără Alexie cufărul, îl cără, dar curiozitatea îi dă târcoale. Ajuns la mare, nu mai rezistă curiozităţii, cedează tentaţiei şi îl deschide ca să vadă ce e în el. Imediat, lighioanele ţâşnesc şi se risipesc pe pãmânt.

Omul se chinuie şi încercã sã le adune, dar toată munca lui e în zadar. Ca să-l pedepsească pentru greşeala pe care a făcut-o şi, în acelaşi timp, ca să le poată aduna mai bine, Dumnezeu îl preface în cocostârc!

Mâna Celui de Sus

De ce este Alexie considerat „omul lui Dumnezeu”? Se povesteşte în Vieţile Sfinţilor, iar legendele confirmă, că Alexie s-ar fi născut la Roma într-o familie de nobili. Ajuns la vîrsta maturităţii alege să îşi dedice viaţa lui Dumnezeu, cu toate că hotărîrea sa i-a îndurerat pe părinţi. Tatăl său a dorit să-l însoare, zis şi făcut, dar în noaptea nunţii, de comun acord cu soţia sa, Alexie pleacă spre Edessa, unde va vieţui aproximativ 18 ani pe lângă Biserica închinată Maicii Domnului. Aici va duce o viaţă sărăcăcioasă, trăind din mila enoriaşilor. Când se va face cunoscut celorlalţi, ca om al lui Dumnezeu, “el se înspăimîntă