În marasmul de azi, când truda ştiinţifică e maculată de o manieră jenantă de „hoardele” de „băieţi deştepţi”, de toate calibrele şi la toate nivelurile, lucrarea prestigiosului profesor doctor Vasile V.Filip ...

realizată împreună cu fostul său elev, binecunoscutul om de media, scriitor şi ziarist, Menuţ Maximinian - « Cultura tradiţională imaterială românească din Bistriţa-Năsăud vol. I - RITURILE DE TRECERE » - Editura Eikon -Cluj Napoca, 2012, este un binevenit „balsam” pentru toţi cei ce studiază, au studiat/ în sensul plenar de „muncă” - „a munci”/. Nimic întâmplător. Doi specialişti în etnografie şi etnologie s-au angrenat cu tot entuziasmul într-un vast proiect de cercetare ştiinţifică, punând în acţiune, cu multă migală şi profesionalism toate elementele constitutive ale unui demers atât de pretenţios şi de laborios.

Cartea este, în această ordine de idei, o dovadă grăitoare pentru tot ceea ce reprezintă efortul, miile de ore petrecute pe teren, în arhive şi biblioteci, fişarea onestă, detaliată a fiecărei surse, mărturii, elaborarea şi redactarea unei corecte, pertinente şi necesare lucrări ştiinţifice. În anexe sunt inventariate peste 130 de titluri consultate. „Probatoriul” cercetării e completat cu 260 de fotografii foarte sugestive + un CD cu exemplificări audio notabile. Impresionantă rămâne structura: aproape fiecare pagină de lansare a unei noi ipoteze, sau de pre/concluzii se încadrează în regula de aur a alcătuirii textului ştiinţific – 2/3 -1/3, adică preponderentă trebuie să fie şi este ”contribuţia orginală”, „comentariul propriu, cu elemente de certă noutate, sau riguroasă concluzie academică” şi doar diferenţa e ”citatul”, cu obligatoriile „ghilimele” şi necesarele trimiteri la sursă, respectiv autor. O limpezire a apelor.

O lecţie de revenire la normalitate, imperios necesară în devălmăşia ultimelor decenii de ”doctorate”, ”