Sărbătoarea Lăsatul Secului declanşează ciclul de manifestări tradiţionale care marchează începutul postului mare pentru Sfintele Paşti, iar pe de altă parte pregătirea oamenilor pentru începerea muncilor de primăvară.

De Lăsatul Secului, sau de Iertăciune finii vin la naşi fără a fi chemaţi cu plocon care constă in : o găină friptă, un colac mare uns cu miere sau turtă în foi şi o sticlă cu vin. „Ei îşi cer iertare pentru greşelile de peste an, iar naşul după ce îi iartă întinde masă bogată unde se cântă şi se petrece până spre ziuă. Obiceiul este ca a doua zi, după Iertăciune , ginerii să meargă la socrii cu o sticlă de vin şi să spună ,, tată socrule am venit să mă ierţi dacă ţi-am greşit”. Tot în seara de Lăsatul Secului are loc Urlălia”, a precizat Alina Paul, şef secţie Etnografie la Muzeul Dunării de Jos Călăraşi.

În jurul focului

În dreptul fiecărei gospodării copii şi tinerii aprind focuri mari din cauciuc şi spun următorul text : „Urlălia pe cuptor/A murit nenea Anton”. Femeile aduc celor din preajma focului gogoşi, colăcei şi ouă fierte în ideea ca în anul acela să aibă parte de pui.

Cucii

După Lăsatul Secului, a doua zi în Bărăgan, este un obicei cunoscut sub denumirea de Cuci. Oamenii de la sate, care se fac cuci îşi confecţionează nişte măşti din carton de formă ţuguiată prinse cu ajutorul unor basmale, se îmbracă cu rochii, chiar şi rochii de mireasă şi iau în mână câte o bucată de cauciuc şi lovesc pe spate pe toţi cei pe care îi întâlnesc, spunându-le: ,,nu-ţi dau decât o opincă să nu te mai prindă frigurile”. Textul provine de la obiceiul vechi, când în loc de cauciuc cucii purtau o funie la capătul căreia era legată o opincă şi la brâu un săculeţ cu cenuşă ce o aruncau peste tinerele fete. Spun bătrânii că dacă ai apucat să te faci cuc un an, e musai să te faci încă doi ani, în total deci