După ce au tot tăiat panglici în ultimii ani, privații din sănătate au luat acum poziția de așteptare. Să fie saturația pieței sau bâjbâielile autorităţilor cauza atâtor investiții „agățate în cui“ de către operatori?

Prudenţă şi consolidare: acestea sunt principalele coordonate ale strategiei de afaceri din sănătatea privată în 2013. Noua atitudine din piaţă vine după nişte ani buni de prosperitate, în care spitalele şi clinicile private apăreau ca ciupercile după ploaie atât în Bucureşti, cât şi în alte oraşe ale ţării. Cifrele spun totul: acum opt ani, existau în țară în jur de zece spitale private, în timp ce acum numărul lor a ajuns la 97, iar pe anumite segmente, cum ar fi cel al laboratoarelor sau al policlinicilor, privaţii au depăşit statul la numărul de unităţi.

A fost însă nevoie de aproximativ un an şi jumătate pentru ca acest boom să îşi producă ultimele „zgomote“ în piaţă: investiţii în spitale de milioane de euro, care trebuiau să se finalizeze deja, îşi aşteaptă încă prima piatră de temelie. Un an şi jumătate presărat însă de două schimbări de guvern, un curs euro/leu scăpat de sub control şi de anunţuri-bombă din partea Ministerului Sănătăţii, cum ar fi cel cu stoparea finanţării de la CNAS pentru spitalele private şi obligarea medicilor care lucrează şi la stat, şi la privat să aleagă o singură variantă. Plus, o lege a sănătăţii mult amânată, pentru care autorităţile nu au mai dat de mult niciun status. Cum orice investitor are nevoie de predictibilitate şi de o garanţie a stabilităţii în domeniul în care îşi pune la bătaie fondurile, este lesne de înţeles unul dintre motivele îngheţării pieţei private de servicii medicale. Poate cea mai cruntă previziune pentru acest sector vine dintr-o analiză a Casei de Insolvenţă Transilvania, care indică serviciile medicale private printre domeniile ce se vor confrunta cu dificultă