Vaporul Pelican a fost cumpărat la preţ de fier vechi de patronii clubului D’Arc, din Timişoara, care l-au şi dus la reparat.
Transportul vasului Pelican, care are peste 50 de tone, nu a fost deloc o operaţiune simplă. A fost nevoie de mai multe utilaje de mare tonaj să scoată vaporul din Bega, iar apoi să îl transporte cu un trailer la fabrica UMT.
Ineditul transport a fost programat pe week-end, ţinând cont că circulaţia maşinilor în oraş este mai redusă. Camioanele cu gabarit depăşit au fos însoţite şi dirijate de maşini cu girofa până la poarta fabricii din apropierea Pădurii Verzi.
Vaporul a fost dus în curtea uzinei, unde va fi supusă unei operaţiuni de “sablare”.
“Vaporul fi curăţat cu ajutorul unei substanţe speciale. Se numeşte sablare. Practic va rămâne doar tabla goală. Apoi se va putea vedea unde este nevoie de sudură şi de alte reparaţii. A fost un transport dificil, dar suntem obişnuiţi. Am dus şi lucruri mai grele”, ne-a declarat unul dintre specialiştii care au însoţit transportul.
Reparaţie la UMT
Vaporul Pelican a fost cumpărat de patronii clubului D’Arc, din Timişoara, care au pus ochii pe el de mai mult timp, însă preţul cerut de proprietarul italian i-a făcut să aducă de pe Dunăre o barjă, pe care au transformat-o în terasă pe Bega.
UMT nu se ocupă în mod normal de repararea vapoarelor, dar având în vedere că uzina dispune de utilaje pentru contrucţia de maşini grele şi macarale, s-a acceptat această lucrare. Tot aici s-a restaurat şi barja celor de la D'Arc.
“Când am adus barja, tot aici la UMT l-am restaurat şi am fost mulţumit de cum au lucrat. Acela nu avea motor. Noi am vrut să cumpărăm Pelicanul de mai mulţi ani, dar preţul cerut era peste 100.000 de euro. Apoi a tot scăzut. Înainte de incendiu proprietarul cerea 35.000 de euro. Noi acum
