Cu un ochi plânge, iar cu altul nu vede deloc. Este povestea tristă a unui fost angajat de la Mechel Campia Turzii. Barbatul şi-a pierdut un ochi în uzină, apoi a fost dat afară şi, la 40 de ani, s-a trezit că nu vrea nimeni să îl angajeze, dar nici nu poate ieşi în pensie de boală.
Drama lui Gabriel începe în 28 mai 2008. Un capăt de sârmă l-a lovit atunci în ochiul drept, iar diagnosticul medicilor a venit ca o condamnare: dezlipire totală de retină. Muncitorul de la Mechel a fost operat de două ori în numai câteva zile, însă doctorii nu au reuşit să îi redea vederea la ochiul afectat. Anul trecut, Gabriel a fost concediat de la Mechel. Acum, întreaga sa familie trăieşte doar din salariul soţiei, 650 de lei, bani din care mai mult de jumătate, 400 de lei, merg pe un credit contractat în vremurile bune. Bărbatul are şi un copil de 13 ani, care a ajuns să mănânce la şcoală, în pauze, felii de pâine goală.
Gabriel este disperat. Pe de o parte, nu mai vrea nimeni să îl angajeze, pentru că are un ochi cu care nu vede. Pe de altă parte, nu se califică pentru o pensie de boală, pentru că are un ochi cu care vede.
Protestatarii spun că mai mulţi muncitori care au suferit accidente în combinat au fost daţi afară, la grămadă cu cei sănătoşi. Ei cred că, măcar în cazul acestora, conducerea Mechel ar fi trebuit să găsească o soluţie de compromis.
La Mechel lucrau în 1983 17.000 de oameni, iar în 2003, 5.000. Acum, în 2013, au mai rămas 300 de angajaţi, majoritatea aflaţi în şomaj tehnic, după ce în ultimele luni au fost concediate aproximativ 1.600 de persoane.
