Mai zilele trecute, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Ion Călinoiu, spunea că probabil trebuie să fim nebuni sau proşti să ne batem joc de CEO. Remarcăm faptul că acel grup mai mult sau mai puţin vizibil (căci nu e o singură persoană), în ciuda interesului strict personal, tne crede pe toţi de-a dreptul imbecili încât să nu reacţionăm. Mai întâi, s-a vrut, la naşterea cu forcepsul a CEO, ca mamutul să aibă sediul la Bucureşti, la Craiova sau în orice alt loc decât Tg-Jiu. De ce? „Suporterii” grupului ştiu mai bine: presa de aici îi cunoştea deja, nu era toată vândută cui trebuie, deci putea să scormonească diversele combinaţii pe care „enteresul” potentaţilor le presupunea. Şi cum să-şi facă treaba oamenii, dacă presa stă cu nasu-n dosu’ şmecherilor tot timpul? Nu le-a ieşit, s-au văzut nevoiţi să apeleze la planul B, C şi, mai nou, D. Când a devenit clar că CEO se va naşte şi într-un final se va muta la Tg-Jiu, s-a vrut păstrarea marelui director Bălăşoiu, emblemă a fostei guvernări. Fosta guvernare angajase fără număr pile, relaţii, amante, iubite, soţii, precum şi lingăii de cururi păroase şi lăsate (deh, vârsta!) ale directorilor de la cele patru entităţi: CER, CEC, CET şi SNLO. Fac pariu că ăştia vor rămâne şi dacă se va restructura din temelii compania actuală. De ce? Păi au trecut în barca cealaltă, iar aici clar ştiu cum să se menţină, într-o manieră mai nenorocit ca nişte ventuze de meduză. Apoi, personalul TESA din CEO este infinit de mare. Credeţi că o mie de oameni – muncitori luaţi la întâmplare – nu pot fi conduşi de maximum 3 persoane? Noi credem că se poate, dar nu se vrea. Laurenţiu Ciurel va încerca, probabil, să omoare hidra din energie şi minerit, însă va trebui să fie extrem de atent pentru a nu o lăsa în viaţă până la ultimul cap al monstrului. Stricteţea trebuie să fie fără milă, iar orice surplus trebuie înlăturat. Ceea ce nu este e