Într-o după-amiază însorită de sâmbătă l-am aşteptat la Muzeul Unirii, cu trac, pe academicianul Răzvan Theodorescu, pentru un interviu. Mă copleşea personalitatea monumentală a domniei sale. O somitate a culturii române, care, printre numeroasele demnităţi, a deţinut-o şi pe cea de ministru al Culturii (2000-2004) şi de preşe-dinte al Radiodifuziunii Române, în prezent fiind membru al Academiei Române. Totul a fost mult mai uşor după ce l-am întâlnit şi ne-am strâns, cordial, mâna. Calmul, căldura şi profunzimea personalităţii pe care am avut-o în faţă au făcut ca minutele să se evapore foarte repede.
Reporter: Ne aflăm în oraşul Unirii de la 1859, chiar în Muzeul Unirii. Cum caracterizaţi acest moment important din istoria românilor?
Răzvan Theodorescu: După părerea mea, momentul din ianuarie 1859 a fost cea mai înaltă şi până acum nedepăşită expresie a inteligenţei politice româneşti. Nici înainte, nici după aceea, românii nu au dovedit, la nivel politic, atâta inteligenţă în dialogul cu Europa precum la 5 şi 24 ianuarie 1859. Dubla alegere a lui Al. I. Cuza a fost o operă a inteligenţei româneşti, într-un moment în care nu puţine mari puteri nici nu se gândeau la aşa ceva. Cineva, odată, mi-a replicat, „Domnule profesor, nu se poate spune cumva că a fost o operă a şmecheriei româneşti?“ Şi am spus: „Ba da“, dar a şmecheriei inteligent construite. Practic, românii, atunci, în faţa întregii Europe, şi-au demonstrat voinţa.
Partea absolut deplorabilă, nu am cuvinte să o calific, este aceea că cele două clădiri în care s-au petrecut cele două mari evenimente, anume Casa cu Elefanţi din Iaşi, am văzut-o şi zilele trecute, şi Hotelul Concordia din Bucureşti, unde practic s-a pregătit momentul 24 ianuarie, sunt într-o stare deplorabilă. Este o ruşine că două clădiri care se păstrează, legate de acest eveniment, nu mai există. A
