Primarii îşi pot vedea acum de treburile lor: Oltchim şi-a asigurat bugetul calificîndu-se în semifinalele Ligii.

Oltchim s-a calificat în semifinalele Ligii Campionilor fără să mai fie obligată să cîştige ultimul meci, cu Krim Ljubljana. Turbulenţele de la combinatul care susţine financiar echipa au trecut, pentru scurt timp, pe planul doi. Calificarea aduce sponsori, promisiuni, moral.

Nu mai e nevoie de agitaţia primarilor de pretutindeni. Dar merită să ne oprim puţin asupra intenţiilor bune care au împresurat Oltchimul. Dacă mai există ceva capabil să dezmintă inerţia autorităţilor statului este vorba de sport. Pentru handbalistele lui Vestergaard se găsesc soluţii mai uşor decît pentru cei peste 3.000 de angajaţi ai colosului blocat între ordonanţe şi licitaţii.

Primarul Capitalei a înfiinţat chiar un Comitet de Sprijin pentru Oltchim - clubul de handbal, nu combinatul. “Încercăm să redăm astfel oamenilor mîndria că sînt români, pentru că acţiunea aceasta nu este pentru Bucureşti sau pentru Rîmnicu Vîlcea, este un efort pentru România şi pentru imaginea ei în lume”, a motivat Sorin Oprescu. Sportul, bunul, săracul ambasador!

Treaba Primăriei Bucureşti sau a Consiliului Judeţean Vîlcea o reprezintă tocmai ceea ce se află în spatele acestei “imagini a României în lume”. Dacă autorităţile locale s-ar achita de datoria lor de autorităţi, n-ar fi nevoie de comitete de sprijin ale imaginii politicienilor sau de eforturi bugetare de ceasul al 13-lea pentru a petici imaginea ţării şi părerea cetăţenilor despre ţara în care trăiesc.

Oltchim se luptă, şi sezonul ăsta, la fel ca şi în sezoanele trecute, pentru Liga Campionilor. Chiar dacă handbalul nu e fotbal, vorbim despre o echipă de elită, capabilă să atragă sponsori. CJ Vîlcea a promis 100.000 de lei ajutor pentru club, Primăria Bucureşti a promis 200.000 de euro. Petrom s-a oferit să de