În egală măsură, atât bărbaţii cât şi femeile bat monedă pe necesitatea virtuţii într-o căsnicie. Ambele sexe combat cu vehemenţă adulterul, „călcatul pe de lături“. Credinţă veşnică, moartea ne va despărţi, unul pentru altul, sunt slogane care fac instituţia căsniciei un altar al credinţei soţ-soţie. Totul este perfect, mai ales când Dumnezeu veghează aceasta de sus, iar preotul de jos, din biserică. Biserică la care merg deopotrivă bărbaţi şi femei, soţi şi soţii. Totul e frumos, idilic (mă iertaţi, trebuie să-mi şterg lacrima din ochi, de emoţie), totul este precum ne învaţă Biblia. Şi preceptele morale. Sau aşa ar trebui să fie.
În realitate, toată această ceată de bărbaţi şi femei este în mare măsură o prefăcută. Dacă nu mai fac sex acum, la bătrâneţe, moşulicii şi băbuţele au făcut-o din plin la tinereţe la greu, atât în afara căsniciei cât şi în timpul ei. Ştiu o doamnă care a supt din spiritul bărbaţilor toată vlaga (i-a scăpat să sugă pantograful tramvaiului trei) iar acuma iese victorioasă de la biserică, împăcată. Nu ştim cu cine. Viaţa ei din tinereţea şturlubatică e undeva în spate. Acum e o băbuţă cumsecade (are 61 de ani, că nu spun braşoave; nu-i dau numele pentru că e cam lăudăroasă şi n-o mai poţi opri, are multe de spus), cu frică de Dumnezeu. Privitor la ea, Dumnezeu mai stă pe gânduri. Precum băbuţa despre care vă vorbesc mai cunosc şi un moşneag; care acum nu mai poate pune o îmbucătură de mâncare în gură deoarece gura sa e ocupată de Dumnezeu. Îl pomeneşte până la sughiţ. Ei, bine, moşulică ăsta a fost spaima cartierului. Până şi cocoşii îşi fereau găinile din calea lui.
Acum este prieten cu credinţa. Că de credinţă către soţie n-a auzit. Acum îl apără Dumnezeu.
A-ţi rămâne surprinşi să vedeţi câte foste curve şi câţi foşti curvari ies duminica de la slujba religioasă. Toţi par nişte sfinţi…
Despre aceşti vicioşi e c
