A intrat pe scena cu siguranta unui profesionist, desi e doar o mana de om, cu o vioara nici prea mare, nici prea mica. Abia daca il vezi de dupa stativul pe care il asteapta partitura. Cand degetele ca de bibelou se aseaza cu sfiiciune pe coardele instrumentului, murmurul salii ingheata, lasand loc acordurilor „Fermierului vesel”, de Schumann. Pe Rares Hristodorescu, acum in varsta de numai cinci ani, l-am intalnit miercuri seara, in Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu”, la deschiderea spectacolului „Tinere talente”, organizat de Palatul Copiilor din Iasi. Ce ar putea avea in comun muzica clasica, un instrument dificil de stapanit si o sala plina de oameni, cu un baietel a carui armura impotriva emotiilor si privirilor curioase este doar costumul si un papion? Totul a pornit de la dorinta inexplicabila a baiatului de a primi in dar o vioara. „Cu cateva zile inainte sa implineasca patru ani l-am intrebat ce cadou isi doreste. Ne-a dezvaluit ca vrea o vioara. Atunci i-am spus: «Mama, e o greseala. Poate vrei o chitara»”, isi aminteste Cristina Hristodorescu, mama lui Rares. Micutul era insa hotarat. Asa ca la patru ani si trei luni a inceput lectiile de vioara, la Palatul Copiilor, sub indrumarea profesorului Paul Serban. Vioara, „seful” instrumentelor In ciuda anilor putini, Rares, ca orice suflet de artist, a avut de infruntat inca de la inceput demonii sai. Vioara primita cadou nu suna asa cum visase, iar dezamagirea lucrului neimplinit era sa-l intoarca din drum. „Cand i-am spus ca oprim lectiile de vioara, atunci s-a autodepasit”, spune mama baiatului. Odata trecut primul hop, Rares a renuntat fara regrete la aproape orice pentru a petrece cat mai mult timp cu „seful instrumentelor”, asa cum ii place sa spuna despre vioara sa. „Nu mi se pare greu sa invat. Este bine si sa mergi la mare, la munte, sa te uiti la desene sau sa te joci afara, dar mai bine e