A căuta o brumă de moralitate în politica românească, pare un demers deopotriva stupid şi utopic, deşi este probabil doar o problemă de amoralitate. Şi totuşi... Confirmarea de către CNAS a posturii de colaborator al Securităţii a liderului onorific conservator, un truism de care ştia toată lumea de altfel, este catalogată de mujahedinii portocalii drept culmea unei imoralităţi politice, imputabile prin transfer liberalilor consideraţi tradiţional anti-comunişti sadea. Ceea ce oricum este discutabil. Mai mult, Uniunea ratificată de liberali şi conservatori, de dreapa, cu social-democraţii de stânga, este calificată drept o probă a abandonării ideologiilor şi doctrinelor politice. Ceea ce teoretic, cel puţin, ar putea fi adevărat. Făcând însă un recurs la memorie, Alianţa DA nu a fost decât la fel de imorală doctrinar, fie şi pentru că, la acel moment, PDL era un partid social-democrat, de stânga, iar PNL era tot de dreapta. În plus, soluţia imorală conservatoare a aceluiaşi colaboraţionist cu Secu, recte Felix, a fost agreată în formula de guvernare, fără a fi considerată scandaloasă, ca acum. Abia după ce a ieşit de la guvernare, lăsându-i acolo pe liberali şi conservatori, cu acelaşi sprijin imparţial al UDMR, bântuit de ubicuitate oportunistă, PDL a devenit popular, adică de dreapta. Mai mult, în 2008, venit din nou la guvernare, PDL de dreapta s-a coalizat o vreme cu PSD de stânga, susţinut tot de imoralii conservatori ai aceluiaşi colaboraţionist Felix şi consecvenţii cu propria etnie din UDMR. În fine, după ieşirea PSD din coaliţia guvernamentală, pentru a avea totuşi o minimă susţinere parlamentară, PDL, de dreapta, s-a aliat din nou cu UNPR, care se declară de stânga, fiind de fapt o sectă apolitică dominată totuşi de cei dezertaţi din PSD, adică tot din stânga. Evident, cu acelaşi sprijin din ce în ce mai costisitor al UDMR. În plus, a nu se ignora poziţia