La 9.30 se încheie prima parte a şedinţei, din sala de judecată curgând un val de oameni care, vorba unuia dintre ei “nu se mai termină”. În faţa tribunalului Ion Cazacu e nervos: “Procurorul chiar a reuşit să mă enerveze. Auzi, a cerut două ore să studieze noile file depuse la dosar. Hai să bem o cafea” îi spune lui Codrin Ştefănescu, care ţine cu delicateţe între degetele fine, o ţigară slim.

La 10.40 AM jandarmul taie cu pixul ora “11.30”, de reluare a şedinţei şi câteva minute mai târziu lipeşte o hârtie pe care scrie: “şedinţa este suspendată până la ora 12.00”. Familia Năstase mănâncă covrigi pe hol şi aşteaptă destul de relaxaţi. Andrei e vorbăreţ, în timp ce Mihnea e tăcut. Pensionari de toate înălţimile şi culorile de păr, citesc dezamăgiţi anunţul. Nu mai au răbdare. Un domn nins de ani, spune celui care-l însoţeşte: “Să vedem ce pledoarie face. Doamne, că eu nu pot să suport câtă umilinţă i-au făcut la omul ăsta. Vor să-l termine psihic”. O pensionară fără stare, intră-n vorbă: “E mai bine să gândim pozitiv şi să tăcem, că nu-i facem bine”. Din mulţimea strânsă la coada din faţa uşii încuiate de la sala judecată, o voce rosteşte o frază în care e pomenit numele “Băsescu”. Atunci un nene urlă: “Nu mai vorbiţi de diavol. De diavolul României”. Altcineva din masa de oameni îi răspunde: “Dar găinăriile lui cu flota de ce nu s-au judecat?”. Două avocate, una ca de 35 de ani şi alta ca de 40, se întâlnesc la coadă: “Ce cauţi aici? Tu n-aveai termen?” “Încă nu, dar am venit să vedem şi noi aici”. E 11.47 AM. Mai sunt 13 minute până la reluarea şedinţei de judecată şi spiritele se încing: “Să se mai spună că nu e război psihologic”. Cineva răspunde: “Aşteaptă semnal de la diavol să reia procesul”. Nici sora lui Adrian Năstase nu mai are răbdare: “Dacă ştiam că e aşa cald îmi luam costum de baie. Amputea să învăţăţăm să cântăm, să scriem, să desenăm”. La