”Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”. E celebra replică a filmului ”Filantropica”, care a detronat după mulți ani o altă replică celebră a regretatului Gheorghe Dinică, ”Nu trage, domn Semaca”. De mai bine de jumătate de an, Oltchim stă cu mâna întinsă. Și nu e vorba de combinatul din Vâlcea, ci de echipa de handbal feminin cu același nume. Povestea pe care o spune e una cu succes garantat: câștigarea Ligii Campionilor Europeni. Păi cum să nu dai bani pentru așa ceva? Sorin Oprescu a fost primul care a marșat, anunțând că Primăria Capitalei va sponsoriza echipa cu un milion de euro. Că milionul de euro s-a transformat, ulterior, într-un milion de lei are mai puțină importanță, atâta timp cât suma e, oricum, cu mult mai mare decât cea alocată/cheltuită de aceeași Primărie pentru (de exemplu) familiile evacuate din zona Rahova-Uranus. Povestea spusă de mâna întinsă a conducătorilor Oltchimului (a clubului de handbal) e mult mai ”frumoasă” decât a oamenilor și copiilor aruncați în stradă. Și mai ”frumoasă” decât a muncitorilor din combinatul cu același nume care au rămas și vor rămâne pe drumuri.

Ieri, la finalul partidei câștigate de Oltchim cu Krim Ljubljana (23-20), care a consfințit prezența în semifinalele Ligii Campionilor, reprezentanții OMV-Petrom au anunțat un premiu de 300.000 de euro, la care s-ar mai putea adăuga 100.000 de euro pentru calificarea în finală și încă 100.000 de euro pentru câștigarea competiției. OMV-Petrom e compania care, prin decizia de a închide Arpechim Pitești, a avut propria contribuție la prăbușirea combinatului Oltchim. Te mai poți bucura, în aceste condiții, de succesul echipei de handbal? Cei care nu se numără printre angajații (sau foștii angajați) ai Oltchim și nici printre cei aruncați în stradă de Oprescu ar putea să o facă. Deși, în spatele acestei bucurii, se ascunde un cinism maxim.

În doc