Multe obiceiuri dar şi mai multe superstiţii se leagă de Postul Mare, cel al Sfintelor Paşti: în prima zi de post, în “lunea curată” sau “lunea păstorilor” se făcea o masă mare cu mai multe familii care serveau doar “borş holtei”, adică borş curat, fără legume, pentru a se curăţa gura şi stomacul de mâncăruri “de frupt” sau “de dulce”...
Tot în această zi de luni femeile obişnuiau să coacă turte simple destinate Maicii Domnului şi date ciobanilor pentru ca turmele de oi să fie ferite de rele, de lupi sau de urşi. În această zi se îndoapă gâştele cu nuci (un obicei rămas de la romanii care “mulţumeau” astfel gâştelor pentru că au salvat Roma de invazia celţilor, gâgâind în Capitoliu) iar câinii sunt prigoniţi pentru că au dormit şi n-au vestit musafirii nepoftiţi.
A doua zi de post este numită “marţea vaselor” sau “marţea trăznetelor”. În această zi nu se coase, nu se taie cu foarfeca, nu se potcovesc caii şi se evită folosirea obiectelor de metal: exista superstiţia că cei care încalcă aceste reguli vor fi trăzniţi de Sfântul Ilie sau se vor îmbolnăvi des în timpul anului. Gospodinele aveau de curăţat toate vasele în care s-a gătit de dulce în perioada dintre posturi, ca să nu fie blestemate iar postul să le fie “primit”. În mod tradiţional, în aceste prime zile de post femeile de la ţară începeau să-şi ţeasă pânza pentru straiele noi de Paşti.
Cea mai hazlie superstiţie dintre toate este numită “spolocanie”: femeile se adunau în prima zi de Post şi se puneau pe băut vin şi depănat poveşti. Cele mai multe se chercheleau, dar bărbaţii nu aveau voie să le certe, pentru că se credea că altfel nu mai creşte cânepa. Obiceiul este însă pe cale de dispariţie, pentru că aproape nimeni nu mai poartă azi haine din cânepă.
În prima sâmbătă a Postului se prăznuieşte Sfântul Toader – o zi în care munca este interzisă cu desăvârşire. Se spune că cine lucrea
