Cu un an în urmă, pe 26 martie 2012, un microfon lăsat deschis a surprins următoarea conver­saţie între preşedintele american, Barack Obama, şi (încă) preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev: “În toate chestiunile astea, dar mai ales în ceea ce priveşte apărarea antirachetă, asta, asta se poate rezolva, dar este important ca el (Vladimir Putin) să-mi lase spaţiu de manevră. Acestea sunt ultimele mele alegeri. După alegeri, voi avea mai multă flexibilitate”.

Anunţul făcut vineri de noul secretar al Apărării, Chuck Hagel, privind renunţarea la faza a IV-a a desfăşurării scutului a fost “împachetat” public în necesitatea de a răspunde amenin­ţă­rilor cu atacuri cu rachete balistice venite recent din partea Coreii de Nord, constrângerilor determinate de reducerea bugetului Pentagonului şi evoluţiilor tehnologice, dar nici una din aceste explicaţii nu stă în picioare. Reducerile bugetare au intrat în vigoare la 1 martie şi au fost incerte până în ultimul moment, iar acţiunile şi declaraţiile belicoase ale Coreii de Nord sunt de dată la fel de recentă, unele de numai câteva zile. Oricât de semnificative, ele nu ar fi putut determina o revizuire atât de importantă a planurilor militare într-un interval atât de scurt. Ceea ce înseamnă că planurile existau deja şi acum a fost exploatat momentul prielnic pentru a le anunţa. Modificările răspund în primul rând criticilor interne privind faptul că teritoriul american este insuficient apărat de ameninţări cu rachete balistice venite din partea Coreii de Nord şi, în acest scop, Pentagonul doreşte să ins­taleze sisteme radar noi în Japonia şi să mărească numărul de rachete interceptoare din Alaska şi California. În vederea prevenirii unor eventuale atacuri din Iran, se studiază posibilitatea instalării sistemelor antirachetă şi pe coasta de Est a SUA. Al doilea motiv pentru care a fost abandonată faza a IV-a este pentru a ră