Alintat „El Însuşi” de smeriţii săi subordonaţi, care îi intermediau şi îi arvuneau şpăgile sub domnia noii nomenclaturi post-comuniste pe care a guvernat-o, Adrian Năstase a provocat o mare nedreptate în România. Marea nedreptate este că, pentru o avere considerabilă şi pentru vicierea unui stat care nu a reuşit să se vindece nici după aproape 15 ani de corupţia ridicată la rang de lege de Adrian Năstase, „El Însuşi” şi-a jertfit 265 de zile din viaţă. Aproape 9 luni. Cât o sarcină. Acum, el a renăscut curat ca un bebeluş şi în câţiva ani va redeveni un politician român de top.

Românii au ajuns să trăiască precum nişte râme, a găsit de cuviinţă să emane scârbită sora lui „Însuşi” Năstase, la aflarea veştii că fratele Adrian va ieşi din Jilava. Se referea la injusteţea magistraţilor care îi lungesc orele de suferinţă fratelui Adrian. Ce nu ştie sora Năstase este că multe râme de români ar accepta acest târg cu zâmbetul pe buze: 9 luni de închisoare în schimbul câtorva milioane de euro, a unei vile şi a unei flote de maşini de lux care să îi aştepte la ieşire. Aşa gândesc râmele din popor.

Şi nu îi poţi condamna, când vezi că la ieşirea de la Jilava pe Adrian Năstase îl aşteaptă un Volkswagen Touareg nou-nouţ, cu numerele de înmatriculare ale familiei Năstase, adăugat recent în flotila din Zambaccian. Ce pot gândi oamenii când aud că Năstase are de gând să plătească aproape 800.000 de euro dintr-un foc, pentru a acoperi gaura pentru care a fost condamnat în dosarul „Trofeul Calităţii”? Că o fermă de găini are un „return on investment” ameţitor?

Într-adevăr, este nedrept ca un om ca Adrian Năstase să intre în puşcărie pentru o acuzaţie atât de greu de probat şi care sună până la urmă cam vag: şi-a folosit influenţa de lider de partid politic pentru a obţine foloase necuvenite. „O găinărie”, cum a numit-o preşedintele Traian Băsescu.

Păstrâ