Interviu cu Viorel Coifan, un fin cunoscător al administraţiei locale şi centrale, un liberal care a fost de-a lungul timpului preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, deputat ori membru al delegaţiei române la Congresul Puterilor Locale şi Regionale.
In ultima perioadă se discută tot mai intens despre posibilitatea ca un proiect de Lege a Regionalizării să fie pus în discuţie chiar la începutul verii, prin luna iunie. Ce părere aveţi, se vor ţine cont de o serie de discuţii, luări de poziţii, etc. exprimate de către diferiţi oameni politici?
Am decis să întrerup, temporar, secvenţa logică a serialului referitor la regionalizare, deoarece timpul şi evenimentele ne presează.
Despre ce este vorba?
Adusă de peste un deceniu în prim-planul discursului public, ori de câte ori se simţea nevoia, şi transformată în prioritate naţională la începutul crizei politice interne din 2011-2012, reforma administrativ-teritorială a debutat oficial abia acum două săptămâni, odată cu declanşarea procesului de constituire a organismelor tehnice menite s-o susţină: Consiliul consultativ pentru regionalizare (care urmează să asigure expertiza, prin grupurile de lucru formate din academicieni şi tehnocraţi, respectiv reprezentanţi ai administraţiei locale din teritoriu şi ai societăţii civile) şi Comitetul tehnic interministerial, coordonat de ministrul Liviu Dragnea. Prin urmare, nu mai suntem în faza discursurilor academice despre regionalizare, ci ne confruntăm cu discuţii avansate purtate la alte nivele decât cele locale şi care se pot concretiza rapid într-un proiect de lege ce va intra apoi în circuitul normal de legiferare. Încă de la început am afirmat că regionalizarea nu se rezumă la o simplă reîmpărţire administrativ-teritorială a României, ci ea reprezintă un proces amplu, care trebuie abordat sistemic la nivel structural. Acest proces trebuie să fie a
