S-a ales cu o ”țucătură” apăsată de la Florin Piersic, în cadrul galei Femeia europeană, organizată de Doris Moldovan, la care și-a adjudecat unul din cele zece premii acordate în acest an. Dar cele mai frumoase recompense pentru Dana Onița sunt zâmbetele tăcute de mulțumire primite de la cei pe care îi ajută cu discreție.

Ar fi putut alege să fie una dintre doamnele din această țară care își împarte timpul între cumpărături la Paris sau Milano și saloanele de înfrumusețare. Pentru că își permite! Dar Dana Onița știe că toate acestea sunt doar niște mofturi, care nu ar demonstra altceva decât sărăcia ei sufletească. Așa că a ales ca din averea familiei, construită de la zero împreună cu soțul ei și partenerii lor de afaceri, să dăruiască. Pentru că Dana consideră că degeaba ai tu tot ce-ți trebuie și mai mult decât atât, dacă cei din jurul tău nu-și permit să pună copiilor o bucată de pâine pe masă sau își privesc neputincioși pruncii bolnavi, neavând banii necesari unor tratamente.

Dana nu și-a asumat un rol mesianic de a fi salvatorul tuturor celor oropsiți, săraci sau bolnavi, pentru că este un simplu om care știe că are limitele sale și oricâți bani ar avea în conturi nu ar fi suficienți pentru a rezolva toate problemele omenirii. Dar își asumă voluntar responsabilitatea de a da o mână de ajutor acolo unde i se cere sau unde află că ar trebui să intervină. O face cu discreție, fără camere de luat vederi după ea sau comunicate în presă. Și își implică propriii copii, chiar dacă încă sunt la vârste fragede, în campaniile umanitare, pentru că vrea să-i învețe să fie responsabili și să fie ... oameni. Este modul ei de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru darurile primite de ea de la viață: cei doi băieți ai săi, pe care i-a așteptat timp de 17 ani după căsătorie și au venit când Dana credea că nu îi este dat să trăiască bucuria de a fi mamă. Iar acum, că-i are