• interviu cu actorul George Mihăită • În ceea ce mă priveste, întîlnirile cu George Mihăită, cunoscutul actor, actualmente director al Teatrului de Comedie Bucuresti, au fost neprevăzute. Primul impact, de bună seamă s-a produs atunci cînd, foarte tînăr fiind, în primii ani de liceu, am văzut la începutul unui ianuarie ce troienise ulitele Bucurestilor, „Reconstituirea“, celebrul de acum film semnat de Lucian Pintilie, acea dramă a violentei pure, în care, alături de suspomenitul actor apăreau nume grele ale cinematografiei românesti, precum Vladimir Găitan, George Constantin, Emil Botta sau Ernest Maftei. Doi ani mai tîrziu, aflîndu-mă în biroul directorului de atunci al Teatrului de Comedie, regizorul Lucian Giurchescu, suspectat fiind de predispozitii actoricesti n-am avut încotro si a trebuit să spun o „poiezie“. La care martor si jurat a fost tot George Mihăită. Peste mai bine de douăzeci de ani, pe cînd actorul edita revista „Salut“, ce făcea vogă printre tinerii primei generatii libere de învătăcei de după ă'89, l-am invitat la unul din spectacolele în aer liber de la Scoala nr. 10, dar împrejurări potrivnice au făcut ca proiectul, discutat îndelung prin telefon, să nu mai fie pus în practică. Ei bine, în sfîrsit, într-una din serile trecute, am fost martorul noii întruchipări a „Scrisorii pierdute“, pusă în scenă de către regizorul Alexandru Dabija si croită evident pe datele spectaculare pline de har ale prietenului său, actorul Marcel Iures. Alături de acesta si de trupa Teatrului de Comedie s-a aflat si George Mihăită, cel care a desenat, în spiritul viziunii regizorale atît de personale a lui Dabija, un nou Dandanache.
„Este un Caragiale atît de actual“
Reporter: Am văzut, iată, încă o „Scrisoare pierdută“, datorată trupei teatrului dumneavoastră, în frunte cu Marcel Iures si regizorului Alexandru Dabija. Spectacolul, după cîte am
