O ştire... năucitoare, răscolitoare de fiori politici tulbură de vreo două zile apele dâmboviţene. Cică fostul premier (de 72 de zile) Mihai Răzvan Ungureanu, şeful meteoricei „Forţa Civică”, şi traseistul notoriu, Aurelian Pavelescu, ajuns după... lupte seculare preşedinte peste o aripioară ţărănistă ruptă din PNŢCD-ul lăsat moştenire de seniorul Coposu, şi-au dat mâna ca să scoată de la naftalină defuncta Alianţă „Dreptate şi Adevăr”, mişcare moşită prin 2003 de tandemul Stolojan - Băsescu şi distrusă, trei ani mai târziu, de groparul de mişcări politice „victorioase”, recte vaporeanul devenit preşedinte în locul bolnavului închipuit „Dragă Stolo”. Mulţi comilitoni şi căuzaşi ai dispărutei Alianţe îşi mai aduc aminte, cred, cum s-a retras din cursă, în 2004, liberalul de conjunctură - Stolojan - şi cum a preluat ştafeta, plângând public cu smiorcăieli şi sughiţuri, Traian Băsescu, invincibilul din mocirla politică de la Dunărea de Jos. A devenit brand demagogic naţional, cum s-a dus el, cu căciula în mână, după voturi la Felix Motanu’, la Grivco, cum s-a sucit după ce s-a ales preşedinte şi a declarat cârdăşia cu PC „soluţie imorală”, rupând alianţa cu Voiculescu, apoi cum i s-a pus pata pe copreşedintele Tăriceanu şi nu s-a lăsat, atacând furibund guvernul liberal condus de acesta, până n-a făcut praf şi pulbere şi „Dreptatea şi Adevărul”.

La şapte ani de la dispariţia lui „D” punct „A” punct, doi pigmei veleitari rătăciţi pe dreapta eşichierului, cu tot felul de tentative eşuate - MRU şi Pavelescu - se agaţă de această himeră, doar, doar vor ieşi, măcar împreună din marja de eroare. Găselniţa li se pare măreaţă, dătătoare de speranţă: „România are nevoie de o dreaptă unită, iar brandul Alianţei DA nu e o amintire neplăcută. Este denumirea sub care dreapta sau, dacă vreţi, toţi cei care erau împotriva PSD au înţeles să se unească în 2004. Acesta e