Condiţiile acordării pachetului de salvare financiară pentru Cipru confirmă faptul că nu există indicii de viaţă inteligentă în Europa, scrie luni unul dintre comentatorii cotidianului El Pais, care consideră că este vorba de o aberaţie economică, şi aseamănă soluţia impusă acestei ţări cu cele petrecute în anii '80 în România, amintind totodată cum a sfârşit Ceauşescu în faţa unui pluton de execuţie.
La trei ani de la tragedia greacă, aceea care a însemnat începutul crizei zonei euro, pachetul de salvare pentru Cipru confirmă faptul că nu există viaţă inteligentă în Europa, sau, parafrazându-l pe Einstein, există două lucruri care sunt infinite pe lume: costurile asociate unor restricţii de a scoate bani din bănci, cu taxe pentru micile economii, şi prostia omenească. Şi de primele nu sunt sigur, se arată în comentariul citat.
Depozitele micilor depunători constituie un pilon de bază al societăţii şi al democraţiei, drept pentru care trebuie să constituie ultima opţiune pentru rezolvarea crizei datoriilor. Să ceri să plătească depunătorii înainte de debitori încalcă o normă scrisă deja în cartea a cincea a Bibliei. Singura ţară care a făcut asta în criza datoriilor din anii 80 a fost România, iar Ceauşescu a sfârşit în faţa plutonului de execuţie, aminteşte comentatorul cotidianului spaniol.
Iar impunerea acestui fel de decizii fără un 'Plan Marshall' care să scoată ţara din mizerie, cu un plan de ajustări fiscale care condamnă Ciprul la depresiune, şi cu un împrumut care plasează datoria publică la peste 150% din PIB - este pur şi simplu o aberaţie economică. Într-un an, va trebui efectuată o absolvire de plată pentru datoria publică şi alta pentru depunători? Este evident că în astfel de condiţii, Ciprul ar fi trebuit să solicite ieşirea fulminantă din zona euro, şi ajutorul financiar direct de la FMI.
Însă