Familia Băsescu (gogoşica lu' tata şi tata însuşi) a produs săptămâna trecută, nemaiajungându-i scândura sălilor din ţară, două spectacole memorabile pe scene europene. Mai întâi, la Strasbourg, în două zile, în amfiteatrul Parlamentului European, EBA i-a lăsat cu gura căscată pe deputaţii continentali, externalizând bălăcăreala de şatră din interiorul PDL şi expunând, spre a o servi pe Elena Udrea, hodoronc-tronc, disputele interne pentru funcţia de preşedinte de partid. Apogeul l-a atins în matineul următor, când s-a făcut de băcănie, răţoindu-se, cu o mimică stupefiantă, spre deliciul cameramanilor, la un europarlamentar. Care cutezase să aprecieze ca inoportună menţinerea pentru România a MCV, mecanismul de gumă atât de drag lui tac-su şi care frânează admiterea României în Schengen. O probă a ceea ce înseamnă să fi trimis la PE personaje stranii, dar şi străine de interesul naţional.

Cum era, însă, de aşteptat, spectacolul de gală l-a susţinut Traian Băsescu, la conferinţa de presă de după şedinţa Consiliului European, unde se dezbătuse tema gravă a Bugetului UE, respins de Parlamentul European. Şi unde Băsescu iar s-a încăpăţânat să se ducă el, deşi nici ca atribuţii, nici ca acoperire în timp (2014-2020) nu avea nimic comun cu chestiunea. Trec peste faptul că, în toamnă, Băsescu votase, la pocnetul din degete al doamnei Merkel, proiectul de Buget constrictor ca un şarpe boa, pe seama ţărilor sărace, proiect respins acum de PE. Mă voi opri, însă, la un larg capitol din  "lecţia" lui Băsescu, în care a simţit iarăşi nevoia să-şi lipească pene de păun şi să patineze pe lângă adevăruri.

Cu ton de laureat al Premiului Nobel pentru economie, Băsescu a reiterat teza că el şi Boc, prin politica lor înţeleaptă, au salvat ţara, apelând în 2010, în criză, la soluţia de "a lăsa fiscalitatea aşa cum e, reducând în schimb cheltuielile" (...), "ceea ce