Desi aproape inexistente in lexiconul dezvoltarii economice in Romania, sporadic folosite chiar si dupa elaborarea unor documente programatice precum Carta Verde, incoerent introduse in politica publica dupa aderarea la Uniunea Europeana, regiunea si dezvoltarea regionala (Sic!) revin in atentia clasei politice, aparent, construind o paradigma actionala, consensual acceptata de tot spectrul politic, cu atat mai mult cu cat 2013 pare a fi o noua jonctiune critica in parcursul dinscontinuu de modernizare politica si sociala a Romaniei. Ca este UE responsabila pentru nevoia de infiintare a regiunilor administrative, greu de spus in conditiile in care nu s-a facut trimitere pana acum la un singur document official care sa solicite Romaniei o astfel de reforma administrative.

Reforma intarziata sau inoportuna?

In urma unei lecture sumare a Programului de guvernare 2013-2016, este usor de identificat una din temele recurente ce capata valoare de obiectiv strategic, nevoia de contructie a unui stat puternic. Ramane insa de raspuns cum se va realiza avand in vedere ca acelasi program de guvernare isi propune  “reorganizarea administrativ teritoriala prin crearea cadrului institutional pentru functionarea regiunilor administrativ teritoriale” prin “continuarea reformei în administratia publica cu accent pe cresterea autonomiei colectivitatilor locale prin declansarea reala a procesului de descentralizare, cu respectarea principiului subsidiaritatii”, “prin repartizarea responsabilittailor între administratia publica centrala pe de-o parte si cea regionala si locala, de cealalta parte, iar majoritatea serviciilor deconcentrate din judete sa devina institutii de interes judetean/local în coordonarea/subordinea autoritatilor locale” sau, citand o declaratie relativ recenta, “cat mai multe atributii de la judete si cat mai multe atributii de la guvernul central [tr